Disidenţă vs. rezistenţă prin cultură

disidenţă vs. rezistenţă prin cultură Notă: Repropun aici o intervenție la un Citeşte

Davide Rondoni Mișcarea poeziei, o lungă adnotare despre Dante

Davide Rondoni   Mișcarea poeziei, o lungă adnotare despre Dante Nostalgia mișcării   Commedia Citeşte

Alte noi poeme

  Săgeata lui Zenon   L-am întâlnit pe Kafka în miez de Citeşte

Un cinefil desuet: ispita anacronismului

În ciuda multor evidențe din îndeletnicirile mele de-a lungul unei Citeşte

Giuseppe Ungaretti Poesie / Poezii

  Poesie tratte da Dialogo 1966-1968   Poeme din volumul „Dialog” 1966-1968 È ora famelică   Strappati Citeşte

UN MAGNAT ÎN SLUBA COMUNITĂȚII

  Blog/Notes   George Popescu   UN MAGNAT ÎN SLUBA COMUNITĂȚII   (Un model terapeutic pentru maladiile Citeşte

Noi poeme noi

  Horrendus mundus   Nu mai alerga. Oprește-te, Lume: alertă de-acum și prea hazardată, Citeşte

Vittorio Sereni despre Salinas òi Celan

Vittorio Sereni   UN DINCOLO DE POEZIE*   (P. Salinas –  P. Celan)   Înainte de Citeşte

George Popescu

e se tremo è perché sento   e se tremo è perché Citeşte

Itaca

Itaca – la deviazione dall’equivoco? Una ipotesi di lettura poetica di Citeşte

Montale. Arta de a citi

Eugenio Montale, Arta de a citi   (Fragment dintr-un interviu cu marele Citeşte

Pasolini Angelicul impur

          PIER PAOLO PASOLINI DESTINUL UNUI PROFET REVOLTAT     Angelicul impur   Profet indiscutabil al mai Citeşte

Giacomo Leopardi

Oribilul mister sau proba nefericirii   Însă ceea ce este de-ne-gândit (impensabile) Citeşte

Alda Merini – o poetă pentru Nobel

Alda Merini – o poetă pentru Nobel   Includerea, în propunerile avansate Citeşte

Lucio Klobas

Lucio Klobas   Mic tratat narativ despre lichefierea gândirii   Stranie până la ‘extremă’ Citeşte

IPPOLITO NIEVO: Istoria și /sau revanșa romanescului

IPPOLITO NIEVO: Istoria și /sau  revanșa romanescului     Biograficul: Exemplaritatea ca destin Citeşte

ȘASE MILIOANE di Sergio Daniele Donati

ȘASE MILIOANE Se crapă măștile de argilă pe chipurile mele și privirea se pierde spre Citeşte

George Popescu - POEME NOI

nu mai sunt viu dar nu voi muri... Prietenului MARCO LUCCHESI doar Citeşte

Edoardo Sanguineti

Nãscut la Genova în 1930, mort la 18 mai 2010, Citeşte

Traducând Andrea Zanzotto: Poetul un „botanist al limbii” sau „dincolo de idiom”

Traducând Andrea Zanzotto:   Poetul un „botanist al limbii” sau „dincolo de Citeşte

Pragmatici vs idealişti

16 March 2021
Autor

Pragmatici vs idealişti

4 septembre 2013

Se împlinesc, peste câteva săptămâni, 47 de ani de când, imberbi studenţi ai abia înfiinţatei Universităţi craiovene, ne-am cunoscut şi, prinşi în jocul pasiunii pentru literatură, am legat o prietenie care, departe de a-şi fi pierdut ceva din determinismul ei primar, s-a potenţat cu vremea. Circumstanţe ale vieţii ne-au delegat unor trasee diferite, însă, cu excepţii nesemnificative, drumurile ni s-au intersectat mai mereu sub semnul aceleiaşi pasiuni pentru fapta de cultură: de valorificat şi, cu nedesluşit har şi ceva noroc, de creat.

 

Momentul decembrie 89 ne-a găsit, întâia oară, distribuiţi, pe fronturi opozante, impuse atunci de intempestiva tranziţie de la un sistem (politic, dar nu numai) la altul: unul, avortat şi căruia amândoi îi reproşam, cu o frenezie maladivă, nu doar ce ne refuzase, dar şi ceea ce ne oferise ori ceea ce noi reuşisem să-i smulgem, iar altul, pe un drum nedefrişat, etalând un car de speranţe în care n-am ştiut – ori n-am dorit – să detectăm scaieţii unei utopii desluşite abia mai târziu. Nici această polarizare nu a mişcat nimic din soldul prieteniei noastre care, învechindu-se ca vinul, se decanta încă şi mai tonic.

 

Urcând pe scena politică, reuşind cu epuizante eforturi să-şi conserve o normalitate într-o castă fără reguli şi fără morală, prietenul meu avea să se retragă din proprie iniţiativă, refuzând vreun simptom al învinsului, dar nereuşind să-l mascheze pe cel al unui vizibil resemnat. O resemnare căreia nicio Piaţă (a Universităţii bucureştene ori din alt colţ al Ţării) nu-i oferă, acum, vreo şansă de mântuire. Şi asta şi fiindcă, aşa cum credem, zarurile au fost aruncate şi nu pentru ori în numele unui … Caesar, ci al atâtor Brutuşi ieşiţi de prin cotloanele vechii şi noii societăţi, cu un gust exorbitant şi furibund al căpătuielii şi al cuceririi unei Puteri din a cărui natură nu ştiu mai nimic şi nici nu se străduiesc să ştie.

 

„Pragmaticii” erau cei pentru care – mi se confesează el reevaluându-şi odiseea prin tulburii ani petrecuţi în mijlocul lor – unica replică la tentativele sale de accedere la o normalitate imperioasă era calificativul de …idealist. Iată, îmi pare, una din explicaţiile cele mai simple, dar cu atât mai calificată şi mai edificatoare, a gravului impas în care ne găsim astăzi: noi şi societatea. Şi Ţara.

 

A fi idealist, însemna – şi încă mai înseamnă – pentru cei ce acced, prin aranjamente de culise, spre sfera administrării treburilor publice sau/şi politice, a accepta regulile unui joc meschin, uneori ipocrit ori de-a dreptul marcat de o perversiune pe care abia un eşec, oricât de tardiv, o va denunţa. Şi a renunţa la celelalte reguli „nenormate” decât în creuzetul bunei-creşteri de acasă: cele ale normalităţii, adică ale unor principii, precum cuviinţa, respectul de sine şi de celălalt, răbdarea de a asculta fiecare partitură a „orchestrei”, îndoiala de sine, ca ordonator de credit pentru actul pe cale să-l decizi şi să-l aplici, modestia, ca formă de curaj şi nicidecum de slăbiciune, preferabilă orgoliului prostesc şi de obicei măsluind vidul de caracter.

 

Şi multe alte reguli şi principii, ne(mai)vizitate azi, întrucât demodate, vetuste, ba chiar …dezonorante. Deşi, la cel mai banal examen, ele nu sunt altceva decât zestrea fără „valoare de schimb” pe care ne-au lăsat-o, nu cu puţine sacrificii, părinţii şi bunicii noştri. Nu vreun regim. Ci acei ani de acasă, şapte sau câţi socoteşte fiecare în dreptul propriul destin, însă din acel acasă ce pare tot mai pierdut prin unghere în care s-au alăturat altor surate, ca demnitate, onestitate, virtute, patriotism. Ori pasiune: ca a noastră, hrănită la flacăra iubirii limbii române, a culturii şi istoriei ei, departe de emfaze dizgraţioase, dar susţinute de setea de a cunoaşte şi, prin asta, a-ţi defini o identitate. Normală. Idealistă, fie. Şi iată cum a fi idealist astăzi – şi care altceva nu înseamnă decât a-ţi propune şi asuma un ideal – e egal, dacă nu mai rău, cu a fi scos din …joc. Un risc cât un exil.

 

Arhiva

March 2021
M T W T F S S
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031