MARTA VESPA

Marta Vespa (ITALIA)   da Il penultimo treno della sera, NOR editore, Citeşte

FRANCESCO DE GIROLAMO

Francesco De Girolamo curățat de amăgiri, într-o fragilă durere ca atunci Citeşte

ROBERTO PAZZI - POEZII / POESIE

ROBERTO PAZZI   Veșnic în așteptarea fericirii     Scriitor prolific și foarte activ, nu Citeşte

FRANCESCO MUZZIOLI

FRANCESCO MUZZIOLI     Nato a Roma nel 1949. Si è laureato in Citeşte

Per Eugenia Serafini

Sguardo a Oriente Piccolo omaggio a Eugenia Serafini   La tigre bianca   Non l’ho Citeşte

ENZO SANTESE

ENZO SANTESE   FESTA SARA’ - Risorgerà forse la corolla dei girasoli ormai la luce Citeşte

ROBERTO PAZZI

Roberto Pazzi Poeme din O ZI FĂRĂ SEARĂ Cu o introducere și Citeşte

MARCO PALLADINI

MARCO PALLADINI     Nato a Roma, scrittore e poeta attivo dagli anni Citeşte

PAOLO GUZZI, POESIE - POEZII

PAOLO GUZZI   Paolo Guzzi, nato a Roma (1940). Vive a Roma Citeşte

MICHELE FIANCO Nel magma di una irrecusabile intimità

MICHELE FIANCO         Nato a Roma nel 1968. Si occupa di comunicazione istituzionale Citeşte

SANDRO SPROCCATI

SANDRO SPROCCATI         Nato a Ferrara nel 1954; è un poeta, teorico Citeşte

Franco Falasca

Franco Falasca 9 October 2020 Autor George Popescu FRANCO FALASCA   L’arcano rispecchiarsi del linguaggio in Citeşte

Franco Fallasca

FRANCO FALLASCA   L’arcano rispecchiarsi del linguaggio in sé stesso     Nato a Civita Citeşte

Claudia Mandi: cronică plastică

Claudia Mandi: În-chipu(i)ri cromatice în resuscitarea artistică a romanității antice (Repere revelatorii Citeşte

Milo De Angelis

Milo De Angelis Dalla raccolta „Alta sorveglianza” /   Din culegerea „Înaltă supraveghere”   „Surâse, Citeşte

Mario Costantini, Ploaia

Ploaia   Ascultă ploaia cade în șiroaie   Pământu-i pregătit și-i de trebuință   Cât asfalt totuși și cât Citeşte

“Bucătăresele” lui Lenin

Restitui aici un articol publicat cu exact 21 de ani Citeşte

Mihai Șora - Dialogul generalizat sau încercare de a raționaliza i-realul

Dacă veritabilul act filosofic nu e (pro­babil) sinuciderea, cum cutezase Citeşte

Al. Piru - Portret al criticului la maturitate

Nu e, cred, nici cald, nici frig în imediata vecinătate Citeşte

Vinizio Verzieri

Poezia nu e o rânduire de versuri cu cuvinte uzate în Citeşte

Poeme

16 December 2011
Autor

Intermezzo cu figurine de ceară

N-are vocaţia scribului. Cu un veac în urmă, şi-a pierdut mâna dreapta într-un duel cu crini galbeni de gelozie. Şi poezia nu e o vacă de muls. A învăţat asta abia când a trebuit să substituie prima metaforă cu o metonimie cioplită în lemn. În rest, dealul e-aproape, crucea încă mai trebuie şlefuită. Trebuie să strălucească pentru suferinţa prenatală. Şi ciobul e acolo pregătit pentru jertfă. Silaba întârzie la prânzul princiar al sabatului neîntinat. Voi fi acolo – zice. Vor fi acolo – zic – dar nu pentru căinţă. Nu pentru răzbunare. Nu pentru obol. Nu pentru mântuire. Pentru milă şi pentru sfârşitul care şi-a încheiat lucrarea Verbului. Lucrarea sa asupra Verbului. Şi scribul (ciung şi cocoşat de nemăsuri şi vrăji îngăduite numai vizitatorilor) va plânge subtil tremurul caligrafiei celuilalt. A nimănui. De fapt…

 

 Viţa de vină

margine cu perdeluţe la geam. cu untdelemn

sărac prin scorburi invadate de melci. Flamura

îndoielii pe o creastă de gând învins. eşecul pânzei

în trestirişul unui discurs ce şi-a pierdut începutul.

şi vara buimacă incendiind carnea şi apa şi cruzimea

şi acel finestrino al morţii prin care copilul bâiguia

prisosul vorbei tainice. ce s-a ales de braţul gol

al pâinii aşteptând la capătul aleii de roze murinde.

era marginea care purta în mari coşuri de trandafiri

urmele săpăturii adânci în magma milei. şi dincolo

de ea abisul care ne privea precum zarathusta

o rudă îndepărtată.

 

 Intermezzo cu miezuri de nucă

sic itur ada astra. am îndurat apocalipsa fiindcă am clădit-o. nu din cuvinte. nu din marmoră de Carrara. nu din lutul – oricum păcătos şi prea singur – ci din crimele asupra atâtor semne pe care le-am descoperit pe drumul dintre strigăt şi durere, dintre urlet şi rană. Împăratul nu se afla acolo spre a semna edictul asupra ultimei demisii a scribului: care n-a mai îndurat vestirea. Ştreangul era foarte aproape. La îndemână. Litera strălucea în apusul clandestin al unei odihne neîngăduite. Măsura şi răsura, echilibru precar – boală cu miezuri de nucă pe marginile ei de velur roşu. şi dacă nu m-am oprit acolo în accidentul Întâmplării a fost şi pentru că, mai în josul paginii, creştea acolada supliciului: crudul borţos al semnăturii indescifrabile, aluatul indicibilului. Unde să fi fost Poezia în tot acest timp în care orăcăitul broaştelor lansau spre cer proiectile de hieroglife? Simboli al bivio. Soft impardonabil cu guler alb mustind de o cerneală nemaivăzută.

 

Selva oscura

Am cutreierat vântul cu funia pe grumazul cuvântului

Şi secara din ochii tăi stăruia în acvila orei mai pură ca nicicând.

Nu ne vedeam din cauza febrei.

A luminii care venea din cutele bolii.

Şi era caldă plimbarea şi cald somnul ariciului

pe întinderea poemului

Beat de ultima ta răsuflare. Pe dealuri mureau în ţipăt scurt

Anemonele toamnei celei din urmă. Eram beţi şi eram tineri

Şi în sânge se cheltuia ardoarea de contrabandă –

nepreţuita iluzie.

 

Plugul înstelat al cerului din noi plămădea recolta

Cum briza însămânţează adesea în tâlharul de ocazie

Nu cruzimea ci mila crimei ce va urma.

Ne auzeam prin praful de pe tobele verii apuse

Plăgile vechi şi tinere încă: tăcerea era numai durere

Şi foame. Regeşti pustietăţi în hramul cutezanţei de a întoarce spatele

Pe ferigi coşcogeala leprosului anunţa marea logodnă.

Cu pământul ce nu ne părăsise niciodată.

Pe care niciodată nu-l vom lăsa din mâini.

Nu am avut o mare la îndemână, însă apele somnului inundau

Singurele visuri promise. Coşmaruri de înecaţi fără voie.

Gustul de a încheia ce începusem ne înstela. Pluteam.

Fructul copt în mâinile aprige

Ale celei care turma mâna putrezea în aurul serii.

Am văzut cum la răscrucea unde neantul o lua la dreapta

Crucea stătea înţepenită şi dreaptă.

În selva obscură a nimicului musteau neuitatele cânturi.

 

Şi nemuritorul se retrage

 Zice poetul la porţile umbrei unde salcâmi putrezi

Îşi alungă somnul lunecând în cuvinte mâloase.

Silaba ultimei metrici mai tremură încă pe prundul

Unduios al mării ce n-o să fie – care n-a fost să fie.

Întâmplarea e o petrecere o înduioşată aşteptare

În frica mâzgii cotropitoare. Să fii fericit astăzi –

Într-un astfel de sfârşit e o sfidare a cruzimii ce ne măsoară

Cu sângele ei rece şi încă demn de haruri străvechi.

Cavalerul cutreieră urma lăcustei. Verbul crapă.

Versul se lasă încet sub bruma harului nemângâiat.

Vom muri ieri – răsună pe poteci cu cerbi vinovaţi de-ntâlnire.

Care n-a fost a noastră. Mâine târziul va arunca deja

Sămânţa sfadei care-a cărat în nesfârşite convoaie

De vorbe tăcerea mieilor decapitaţi.

 

Purificare cu mucigai pe margini

 Lungă a fost iarna şi sticla fără îndurare şi strigătoare la cer

Zarva nebunilor şi crâncenă cea mai plăpândă dintre fiarele

Ţinutului. Ne citesc poemele mai vechi de un an. Pe noi care-am absentat. Pe noi, care ne-am cheltuit cealaltă cină.

Varul adoarme

Cu mâna la gură. Pudoarea mărului singur dă ocol grădinii

Devastate de melci uriaşi. Plăcerea ocoleşte gândul cel bun.

Pe ziduri urcă plăpând cărări sărate de prelungi rătăciri.

Unde-a stat umbra mătăsii nu vom şti poate niciodată. Neagra

Urzeală a mâinilor s-a strecurat între noi şi valul de sticlă.

Busola încă măsoară clandestinitatea crimei de ieri.

Paşii urieşeşti ai fiarei ne stau înainte. Şi înapoi

Capetele de bronz ale statuilor ierbii. Copilării fără scuturi.

Ierni fără adăpost. Ochiul tău dispare în centrul spaimei

Ce ne-a însoţit pân-aici. Moare la capătul ploii

O pasăre tânără şi nouă cum nu n-am mai văzut.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arhiva

December 2011
M T W T F S S
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031