Claudia Mandi: cronică plastică

Claudia Mandi: În-chipu(i)ri cromatice în resuscitarea artistică a romanității antice (Repere revelatorii Citeşte

Milo De Angelis

Milo De Angelis Dalla raccolta „Alta sorveglianza” /   Din culegerea „Înaltă supraveghere”   „Surâse, Citeşte

Mario Costantini, Ploaia

Ploaia   Ascultă ploaia cade în șiroaie   Pământu-i pregătit și-i de trebuință   Cât asfalt totuși și cât Citeşte

“Bucătăresele” lui Lenin

Restitui aici un articol publicat cu exact 21 de ani Citeşte

Mihai Șora - Dialogul generalizat sau încercare de a raționaliza i-realul

Dacă veritabilul act filosofic nu e (pro­babil) sinuciderea, cum cutezase Citeşte

Al. Piru - Portret al criticului la maturitate

Nu e, cred, nici cald, nici frig în imediata vecinătate Citeşte

Vinizio Verzieri

Poezia nu e o rânduire de versuri cu cuvinte uzate în Citeşte

Despărţirea de Doinaş

Notă: articol apărut în revista „Ramuri” la 26 mai 2002 Când Citeşte

Italo Calvino Sfidarea labirintului

Sfidarea labirintului[i] De la revoluţia industrială, filosofi, literatură, artă au Citeşte

Brâncuşi şi Montale: o întâlnire dantescă

Am descoperit, cu aproape trei decenii în urmă, un articol Citeşte

Întâlniri indimenticabile

B.  Doi prieteni dragi, el, Andrea Santurbano, italian, ea, Citeşte

Întâlniri indimenticabile

B.  Doi prieteni dragi, el, Andrea Santurbano, italian, ea, Citeşte

Cesare Pavese: Cântec

Cesare Pavese   ”Un sat înseamnă a nu fi singuri, a ști Citeşte

Angelo Sagnelli: ”Poetul ca un monah desculț în orașele goale”

Anna Manna: ”Poetul ca un monah desculț în orașele goale” (Interviu Citeşte

Nadia Cavalera: Ultra-experimentalism sau poetica nonsensului apocaliptic

Ultra-experimentalism sau poetica nonsensului apocaliptic   Cu câteva luni în urmă, am Citeşte

«Cealaltă Ană» sau Marile Răni ale Poeziei

Destinul poetic al Anei Blandiana, oricât ar părea lipsit de Citeşte

Cântec de trecut muntele

în amintirea lui Patrel Berceanu   ajunsesem unde nu trebuia: pe drumul pe Citeşte

Fernando di Nicola: Ars duplicandi

Prima, la grazia, poi la forza, dopo la fioritura, ecco, il Citeşte

Cesare Segre VISUL EN ABYME ÎN GENIU PUSTIU

Faptul că juvenilul dar postumul Geniu pustiu al lui Eminescu, Citeşte

Piero Bigongiari CONCENTRARE EXTENSIVA LA EMINESCU

Ce mi-i vremea când de veacuri  Stele-mi scânteie pe lacuri... Citeşte

Despărţirea de Doinaş

17 May 2020
Autor

Notă: articol apărut în revista „Ramuri” la 26 mai 2002

Când am aflat, zilele trecute, la Bucureşti de internarea poetului şi academicianului Ştefan Aug. Doinaş, în spital, n-am crezut nici un moment că întâmplarea ni-l va smulge de lângă noi. Tocmai decisesem să-i consacrăm viitorul număr al revistei «Paradigma», alături de aproape nonogenarul poet italian Mario Luzi, şi mă pregăteam să-l caut. Mai ales că nu mai stătusem cam demult la taină cu acest poet-cărturar de rară spiţă, cu modele şi rădăcini, probabil, printre marii romantici germani din care a tradus magnific, aşa cum numai d-sa ştia s-o facă. Lectura unui număr din «Secolul 21», publicaţia căreia i-a conferit un nou veşmânt şi o nouă viaţă, consacrat lui Nietzsche avusese darul de a-mi re-aminti dimensiunea, aproape mitică, a cărturarului: poet de importanţă, aş spune, crucială pentru o anumită evoluţie a literaturii noastre în momentele ei cele mai nefaste, antamând “mòdele” în aceeaşi măsură în care le-a şi ignorat, Ştefan Aug. Doinaş a fost, deopotrivă şi pe rând, un erudit de sorginte medievală, un traducător de excelenţă, un eseist de clasă, un creator de climat intelectual, un mediator de valori şi o conştiinţă lucidă a epocii sale. Generos şi disponibil, în special cu cei tineri, cu cei care veneau din urmă, atent la eforturile de renovare a ambientului literar de pretutindeni, pătimaş lector de texte fundamentale, din care (cazul lui Nietzsche, a lui Buber, Böhme, Burhardt etc.), Doinaş a funcţionat ca unul dintre factorii modelizanţi cei mai importanţi în perioada ultimilor cincizeci de ani. A făcut, din acest punct de vedere, cât o instituţie. Teza sa predilectă – în care s-ar putea citi o angajare testamentară – era, cred, cea care evalua raportul natură-cultură. Orice act creator, sugera eseistul de rafinament, oricât de minor considerat în raport cu actul creaţiei divine, e chemat să facă proba mutaţiei, de la natură la cultură.

Prin Ştefan Aug. Doinaş, literatura română, şi cultura naţională în ansamblul ei, îndură una din acele pierderi ale căror consecinţe se vor resimţi multă vreme în arealul nostru spiritual. “Prinţul” vânat de “colţii de argint” ai legendarului mistreţ, obosit de multele isprăvi făcute aici, jos, unde aerul pare tot mai otrăvit, s-a decis să se retragă, în zone poate mai ozonate şi mai senine. Spre a se odihni puţin. Dumnezeu să-l ia în paza Sa.

 

26 mai 2002

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arhiva

May 2020
M T W T F S S
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031