Milo De Angelis

Milo De Angelis Dalla raccolta „Alta sorveglianza” /   Din culegerea „Înaltă supraveghere”   „Surâse, Citeşte

Mario Costantini, Ploaia

Ploaia   Ascultă ploaia cade în șiroaie   Pământu-i pregătit și-i de trebuință   Cât asfalt totuși și cât Citeşte

“Bucătăresele” lui Lenin

Restitui aici un articol publicat cu exact 21 de ani Citeşte

Mihai Șora - Dialogul generalizat sau încercare de a raționaliza i-realul

Dacă veritabilul act filosofic nu e (pro­babil) sinuciderea, cum cutezase Citeşte

Al. Piru - Portret al criticului la maturitate

Nu e, cred, nici cald, nici frig în imediata vecinătate Citeşte

Vinizio Verzieri

Poezia nu e o rânduire de versuri cu cuvinte uzate în Citeşte

Despărţirea de Doinaş

Notă: articol apărut în revista „Ramuri” la 26 mai 2002 Când Citeşte

Italo Calvino Sfidarea labirintului

Sfidarea labirintului[i] De la revoluţia industrială, filosofi, literatură, artă au Citeşte

Brâncuşi şi Montale: o întâlnire dantescă

Am descoperit, cu aproape trei decenii în urmă, un articol Citeşte

Întâlniri indimenticabile

B.  Doi prieteni dragi, el, Andrea Santurbano, italian, ea, Citeşte

Întâlniri indimenticabile

B.  Doi prieteni dragi, el, Andrea Santurbano, italian, ea, Citeşte

Cesare Pavese: Cântec

Cesare Pavese   ”Un sat înseamnă a nu fi singuri, a ști Citeşte

Angelo Sagnelli: ”Poetul ca un monah desculț în orașele goale”

Anna Manna: ”Poetul ca un monah desculț în orașele goale” (Interviu Citeşte

Nadia Cavalera: Ultra-experimentalism sau poetica nonsensului apocaliptic

Ultra-experimentalism sau poetica nonsensului apocaliptic   Cu câteva luni în urmă, am Citeşte

«Cealaltă Ană» sau Marile Răni ale Poeziei

Destinul poetic al Anei Blandiana, oricât ar părea lipsit de Citeşte

Cântec de trecut muntele

în amintirea lui Patrel Berceanu   ajunsesem unde nu trebuia: pe drumul pe Citeşte

Fernando di Nicola: Ars duplicandi

Prima, la grazia, poi la forza, dopo la fioritura, ecco, il Citeşte

Cesare Segre VISUL EN ABYME ÎN GENIU PUSTIU

Faptul că juvenilul dar postumul Geniu pustiu al lui Eminescu, Citeşte

Piero Bigongiari CONCENTRARE EXTENSIVA LA EMINESCU

Ce mi-i vremea când de veacuri  Stele-mi scânteie pe lacuri... Citeşte

Patrizia Boi – literatura la feminin

    Prezentare şi traducere de George Popescu     Patrizia Boi e o ingineră născută Citeşte

O ipoteză pernicioasă…

18 January 2012
Autor

O ipoteză pernicioasă…

George Popescu

Faptul că dialogul de ieri dintre Putere şi Opoziţie avea să fie unul al surzilor era anticipat nu doar de către cele două mărunte echipe de „actori” echipaţi cu doar câteva banale replici învăţate aidoma membrilor de odinioară ai brigăzilor de amatori, dar şi de mulţi alţi concetăţeni, analişti ori simpli muritori, protestatari activi ori pasivi. Deschizând „larg” dialogul cum a promis, actuala Putere şi-a scris partitura pe care a recitat-o cu aceeaşi ştiută inapetenţă comunicaţională mititelul premier şi pot paria că nu o va abandona decât în stilul deja clasicizat al ceauşeştilor. Asta dacă Jucăuşul Tătic de la celălalt Palat nu va interveni, intempestiv cum ne-a obişnuit, la un ceas seral de maximă audienţă, dând cu toată şleahta de pământ. Fireşte, versat  animal politic cum e, Marinerul n-o va face fără un scenariu al lui: obişnuit al maidanului, el va veni, risc şi acest pariu, cu o propunere mai aiuritoare decât aşteptările adversarilor; şi, probabil, şi ale propriilor săi sinecurişti.
Luând cu împrumut de la vreo bancă, naţională ori des-naţionalizată, vreun nume nelipsit nici de rezonanţă dar nici de …ordonanţă, îi va alcătui, din cabina sa de arbitru, echipa stabilind şi scorul final înaintea partidei.
Ipotezele de mai sus nu sunt atât de ficţioniste cum ar părea, iar argumentul cel mai puternic în favoarea lor îl reprezintă, în opinia mea, taman tăcerea neobişnuită a Băsescului. Cum în conjunctura generată de stradă nu găseşte nici măcar trei cuvinte care să nu stârnească mulţimile, cloceşte, prin vechile odăi regale transformare de vreo şapte ani în laboratoare de exersat halucinante scenarii, alternativa nu poate fi decât ipoteza mai sus prezentată.
Ce finalitate ar avea o astfel de opţiune? Şi care ar fi miza băsesciană, el nedorind – ori neputând să renunţe la vreun ministru, dat fiind că ar deranja căprăriile din partidul pe care l-a purtat pe uscat cu un vapor scăpat flotei „înstrăinate”?
În primul rând, miza cea mai mare ar fi conservarea mai tuturor aranjamentelor, legaliste ori nu, deja decise şi care ar conduce la perpetuarea Puterii. Un guvern de tehnocraţi de el selectat şi cu actualii secretari, subsecretari, şefi direcţii şi ce-or mai fi pe-acolo ar ieşi, prin Marele Tehnocrat, în faţa naţiunii spre a cere răgaz până la alegerile (nici vorbă de anticipate!) în litera legii asumate prin răspundere de către guvernul Boc. Desigur, argumentele ar fi cam aceleaşi: stabilitate politică, ameninţarea crizei, lipsa de resurse, rechemarea investitorilor, gândite ca mai credibile decât afirmate din gurile rablagite ale vreunui emisar pedelisto-uneperist.
Cât vor fi însă de credibile astfel de exerciţii retorice vom afla exclusiv din reacţia străzii, aceeaşi stradă care, acum, fierbe mămăliga în ceaunul revoltei şi o pregăteşte pentru …explozie.

Un comentariu la O ipoteză pernicioasă…

  1. viorelsf on 18 January 2012 at 21:43

    Din păcate, mămăliga e prea… învârtoşată ca să putem anticipa deznodămâtul

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arhiva

January 2012
M T W T F S S
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031