Vittorio Sereni despre Salinas òi Celan

Vittorio Sereni   UN DINCOLO DE POEZIE*   (P. Salinas –  P. Celan)   Înainte de Citeşte

George Popescu

e se tremo è perché sento   e se tremo è perché Citeşte

Itaca

Itaca – la deviazione dall’equivoco? Una ipotesi di lettura poetica di Citeşte

Montale. Arta de a citi

Eugenio Montale, Arta de a citi   (Fragment dintr-un interviu cu marele Citeşte

Pasolini Angelicul impur

          PIER PAOLO PASOLINI DESTINUL UNUI PROFET REVOLTAT     Angelicul impur   Profet indiscutabil al mai Citeşte

Giacomo Leopardi

Oribilul mister sau proba nefericirii   Însă ceea ce este de-ne-gândit (impensabile) Citeşte

Alda Merini – o poetă pentru Nobel

Alda Merini – o poetă pentru Nobel   Includerea, în propunerile avansate Citeşte

Lucio Klobas

Lucio Klobas   Mic tratat narativ despre lichefierea gândirii   Stranie până la ‘extremă’ Citeşte

IPPOLITO NIEVO: Istoria și /sau revanșa romanescului

IPPOLITO NIEVO: Istoria și /sau  revanșa romanescului     Biograficul: Exemplaritatea ca destin Citeşte

ȘASE MILIOANE di Sergio Daniele Donati

ȘASE MILIOANE Se crapă măștile de argilă pe chipurile mele și privirea se pierde spre Citeşte

George Popescu - POEME NOI

nu mai sunt viu dar nu voi muri... Prietenului MARCO LUCCHESI doar Citeşte

Edoardo Sanguineti

Nãscut la Genova în 1930, mort la 18 mai 2010, Citeşte

Traducând Andrea Zanzotto: Poetul un „botanist al limbii” sau „dincolo de idiom”

Traducând Andrea Zanzotto:   Poetul un „botanist al limbii” sau „dincolo de Citeşte

Poesie di Carmen Gallo / Poezii de Carmen Gallo

Fugarele de Carmen Gallo, Nino Argano Editore Din revista „Le parole Citeşte

Luigi Di Ruscio

Luigi Di Ruscio   Altă tipologie de „poet proletar”:   „...il sottoscritto fortunato / Citeşte

Un alt eseu al amicului Marco Lucchesi

Marco Lucchesi* Scările mele   Cărturar de rezonanţă medievală, în sensul cel mai Citeşte

Un admirabil studiu a,l amicului Marco Lucchesi, poet, traducător, eseist. romancier și academian brazilian

Marco Lucchesi Note despre El Libro dell’Amore de Marsilio Ficino   Lucrul Citeşte

Elio Pecora alte poeme

Elio Pecora alte poeme   * Fericit. Dar cum e posibil ca fericirea Citeşte

David Maria Turoldo – Poemi / Poeme

David Maria Turoldo – Poemi / Poeme Un sacerdote-poeta, un poeta-sacerdote: Citeşte

Between Zenon and Leda (Notes on Marin Sorescu’s Poetry*) George Popescu

Between Zenon and Leda   (Notes on Marin Sorescu’s Poetry*)                                                        George Popescu   Translated Citeşte

Poem

23 January 2021
Autor

suspectă iarba verde de acasă..

 

age quod agis împuşcătura din somn cu litere risipite

pe iarba verde a mesei de lucru. şi chipul mamei plâns

peste o crizantemă absentă – n-a fost nicicând acolo dar o văd în vis împroşcată de nămolul unui nufăr din care copilăria mi-a făcut cândva un steag alb. să ne vedem de treabă – zice – vezi-ţi de treabă, copile (adaugă), şi mâinile mele se lasă adunate de nişte sfinţi încâlciţi în vinovăţii sfinţi cu identităţi nesigure şi oricum prea imunde…

 

in vitro cu somnul agitat, cu gâfâieli arondate celeilalte vieţi celuilalt prag, albului pustiei – magnifica nulitate a fierberii cupei de cristal materia plină de vid şi osul crunt al hârtiei de turnesol pe spatele căreia o pasăre neagră îşi face de lucru cu nişte semne de împrumut batjocorind indicibilul urcând în pod resturile de cadavre supravieţuitoare coşmarului ultim. nu mai scrie – îmi zice – nu mă mai scrie

cămaşa tinereţii tale pierdute a putrezit în dulapul cu cărţi şi o privesc peste umărul stâng unde s-a cuibărit fără preaviz tremurul înnoit al descompunerii…

 

deriziune şi cruzime şi limpezime şi fast al durerii

care-mi acordă acest ultim vals al său ultimă favoare:

s-o privesc ca pentru întâia oară când într-o copilărie

fără perdele mă pierdeam în privirile unui viţel fabulos…

nu ştie a muri, Doamne, nu ştiu a muri…Doamne,

toate aceste bâlbâieli ale orei matinale cu greieri ce-şi dau duhul prin codrii de aramă ai somnului spuzind de dalbe ferigi

 

îi contemplu stigmatele: am fost cândva la Assisi

într-o după –amiază cu fiorella b. o bătrânică de treabă

şi ea promisă somnului şi am văzut cum de pe vitralii cutremurul îndepărta umbrele mari ale frumuseţii atât de statornice.

şi apoi venise poetul pellegrini să-mi recite versuri

cu cheie cu cuvinte thailandeze împrumutate unei koiné a unui trib din care-şi luase şi nevasta cu sămânţă cu tot.

singuri eram într-o mulţime de turişti guralivi. Sfântul lipsea. şi Maica stătea acolo pe piatra rece a bătrâneţii ei fără măsură şi mi-a întins mâna şi din mâna ei crudă au curs lacrimi…

 

promis somnului deci. cu cafea limpede a visului mijind spre zorii altui destin: lichiorul tânăr al plantei fără de grai. şi fără hotar. şi atunci m-au auzit spunând: “a cui inimă a căzut?”

tabloul din mâinile artistului a tăcut brusc. numai stânca a vorbit lângă o tufă de roză sălbatică. şi brusc nu mai eram acolo:

nici Maica nici Amintirea Ei, nici codicele, locul graiului care  fusesem era un staul gol. atât de îmbietoare şi caldă?  când piciorul tău miroase încă a trudă?

A, Cuvântul a fost:

îmbibat de regrete. gol de dorinţi. nu te voi mai atinge.

îmi ajunge tăcerea, îmi va ajunge tăcerea dacă vreodată…

 

dacă vreodată întoarcerea va mai fi posibilă – cel puţin în pliurile unui avantext unde inspiraţia se clatină sub povara vinului băut din butia marelui vid. ucigaşul plătit – a spus într-un târziu Martorul.

sora virgină a scribului uitată la căpătâiul Muribundei.

Mai bine ar muri aşa, cu această frumuseţe în ochi.

şi tabloul neterminat din mâinile lui raffael cel Vechi şi cântatul acela imposibil al broaştelor din visul ce se pierdea într-un alt vis care murea într-un al treilea vis şi tot aşa până în pragul vecilor fără acoperire…

 

labirint descuiat în aparenţe seducătoare şi totuşi tristeţea te limpezea ca şi cum erai acolo spre a custodi averea templului. nu timpul era creditorul ci noi. tu şi eu. ca margini ale unui cuvânt niciodată prezent. pe o felie de humă zenitul îşi înmormânta ultima sa lacrimă. ne-am privit fără să ne vedem. tu coborâseşi în tainicul

mâl. prin corolele de brânduşe te mai puteam încă zări. surâdeai. dar nu mie. celuilalt uitat între petalele unui copil promis. acum e dimineaţă devreme. câinii miloşi îşi suflă în palme şi scormonesc în pământul reavăn al acestui mileniu perfid. ne vom mai întâlni? cu siguranţă. la aceeaşi oră matinală în fiecare zi când nebunii lumii dau foc primăriilor clandestine.

asta voiam să-ţi spun. tăcerea ta de-acum îmi ajunge.

îmi tremură în sânge precum cristalul fierbinte al ultimei toamne petrecute împreună în bordelul speranţei. care nu s-a închis niciodată. totul în van. totul vanitate şi absenţă de sine. fii serios, te-aud

profeţind printre ciulinii înnebuniţi de spaimă – avizi şi ei de neputinţă şi foame.

 

Arhiva

January 2021
M T W T F S S
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031