Coşmaruri - Mamei memento al clipei despărțirii

George Popescu   Coşmaruri   Mamei memento al clipei despărțirii   Age quod agis -   Împuşcătura Citeşte

Alte poeme de Pier Paolo Pasolini

  Din «Poesia in forma di rosa» (1964)   Cântecul clopotelor Din «La meglio Citeşte

Un "jurnal"  textualizant al lui Dracula

Un "jurnal"  textualizant al lui Dracula sau o poveste postmodernă a Citeşte

STATUARIA

George Popescu   STATUARIA (Poem anii șaptezeci, inedit)   cu V. G. Paleolog silabisând Citeşte

Daniele Cavicchia POEME

Daniele Cavicchia   DOMNIȚA APEI   Traducere și prezentare de   George Popescu     Născut la Montesilvano, lângă Citeşte

Umberto Eco - Scrisoare către nepoțel

Umberto Eco, Dragă nepoate, învaţă pe dinafară, apărut în săptămânalul Citeşte

Marin Sorescu sau despre copilul suspendat din fiecare dintre noi

Marin Sorescu sau despre copilul suspendat din fiecare dintre noi     George Popescu     Poeţii sunt Citeşte

Eugenio Montale Poeme

Eugenio Montale   Traduceri G.P.   În fum   De câte ori te-am aşteptat la gară în Citeşte

Eugenio Montale, Dansatoarea obosită

Eugenio Montale DANSATOAREA OBOSITĂ dedicată Carlei Fracci (20.08.1936-27.05.2021)   Revine să-nflorească trandafirul ce totuși dinainte Citeşte

Filippo Salvatore Poemi / Poeme

Filippo Salvatore   Quadrantide   I   Finita è la bufera e regna profondo il silenzio sulla città.   II   Quanto Citeşte

Eugenio Montale - Misterul unui poet. Ezra Pound

Eugenio Montale   Misterul unui poet – Ezra Pound   în „Corriere d’informazione”, Citeşte

BlogNotes

Blog/Notes Macedonski și rozele ce nu... mor! George Popescu Nu doar lăudabilul demers Citeşte

BlogNotes 24 mai

Incurabilul drog al Puterii   George Popescu   Drogul, se știe, e un produs Citeşte

BlogNotes 24 mai

Incurabilul drog al Puterii   George Popescu   Drogul, se știe, e un produs Citeşte

Piero Bigongiari, un eseu consacrat lui Eminescu

Piero Bigongiari   CONCENTRAREA EXTENSIVĂ LA  EMINESCU*     Ce mi-i vremea când de Citeşte

Eseu despre lectura poeziei

  George Popescu     Cum se citește poezia   Oare cum se citește poezia? Iată o Citeşte

Loredana Magazzeni: Miraculoasa rană

Loredana Magazzeni     Miraculoasa rană         Miraculoasa rană   „Dezordinea mea. În asta se află: că Citeşte

Patrizia Tocci, Poesie - Poezii

Dobbiamo arrivare là  dove c’è   il sole. Questo  imperativo conduceva passeggiate di Citeşte

Filippo SALVATORE: Terre e Infiniti

Filippo SALVATORE Terre e Infiniti    Volumul de versuri „Terre e Infiniti”, apărut Citeşte

Poem

23 January 2021
Autor

suspectă iarba verde de acasă..

 

age quod agis împuşcătura din somn cu litere risipite

pe iarba verde a mesei de lucru. şi chipul mamei plâns

peste o crizantemă absentă – n-a fost nicicând acolo dar o văd în vis împroşcată de nămolul unui nufăr din care copilăria mi-a făcut cândva un steag alb. să ne vedem de treabă – zice – vezi-ţi de treabă, copile (adaugă), şi mâinile mele se lasă adunate de nişte sfinţi încâlciţi în vinovăţii sfinţi cu identităţi nesigure şi oricum prea imunde…

 

in vitro cu somnul agitat, cu gâfâieli arondate celeilalte vieţi celuilalt prag, albului pustiei – magnifica nulitate a fierberii cupei de cristal materia plină de vid şi osul crunt al hârtiei de turnesol pe spatele căreia o pasăre neagră îşi face de lucru cu nişte semne de împrumut batjocorind indicibilul urcând în pod resturile de cadavre supravieţuitoare coşmarului ultim. nu mai scrie – îmi zice – nu mă mai scrie

cămaşa tinereţii tale pierdute a putrezit în dulapul cu cărţi şi o privesc peste umărul stâng unde s-a cuibărit fără preaviz tremurul înnoit al descompunerii…

 

deriziune şi cruzime şi limpezime şi fast al durerii

care-mi acordă acest ultim vals al său ultimă favoare:

s-o privesc ca pentru întâia oară când într-o copilărie

fără perdele mă pierdeam în privirile unui viţel fabulos…

nu ştie a muri, Doamne, nu ştiu a muri…Doamne,

toate aceste bâlbâieli ale orei matinale cu greieri ce-şi dau duhul prin codrii de aramă ai somnului spuzind de dalbe ferigi

 

îi contemplu stigmatele: am fost cândva la Assisi

într-o după –amiază cu fiorella b. o bătrânică de treabă

şi ea promisă somnului şi am văzut cum de pe vitralii cutremurul îndepărta umbrele mari ale frumuseţii atât de statornice.

şi apoi venise poetul pellegrini să-mi recite versuri

cu cheie cu cuvinte thailandeze împrumutate unei koiné a unui trib din care-şi luase şi nevasta cu sămânţă cu tot.

singuri eram într-o mulţime de turişti guralivi. Sfântul lipsea. şi Maica stătea acolo pe piatra rece a bătrâneţii ei fără măsură şi mi-a întins mâna şi din mâna ei crudă au curs lacrimi…

 

promis somnului deci. cu cafea limpede a visului mijind spre zorii altui destin: lichiorul tânăr al plantei fără de grai. şi fără hotar. şi atunci m-au auzit spunând: “a cui inimă a căzut?”

tabloul din mâinile artistului a tăcut brusc. numai stânca a vorbit lângă o tufă de roză sălbatică. şi brusc nu mai eram acolo:

nici Maica nici Amintirea Ei, nici codicele, locul graiului care  fusesem era un staul gol. atât de îmbietoare şi caldă?  când piciorul tău miroase încă a trudă?

A, Cuvântul a fost:

îmbibat de regrete. gol de dorinţi. nu te voi mai atinge.

îmi ajunge tăcerea, îmi va ajunge tăcerea dacă vreodată…

 

dacă vreodată întoarcerea va mai fi posibilă – cel puţin în pliurile unui avantext unde inspiraţia se clatină sub povara vinului băut din butia marelui vid. ucigaşul plătit – a spus într-un târziu Martorul.

sora virgină a scribului uitată la căpătâiul Muribundei.

Mai bine ar muri aşa, cu această frumuseţe în ochi.

şi tabloul neterminat din mâinile lui raffael cel Vechi şi cântatul acela imposibil al broaştelor din visul ce se pierdea într-un alt vis care murea într-un al treilea vis şi tot aşa până în pragul vecilor fără acoperire…

 

labirint descuiat în aparenţe seducătoare şi totuşi tristeţea te limpezea ca şi cum erai acolo spre a custodi averea templului. nu timpul era creditorul ci noi. tu şi eu. ca margini ale unui cuvânt niciodată prezent. pe o felie de humă zenitul îşi înmormânta ultima sa lacrimă. ne-am privit fără să ne vedem. tu coborâseşi în tainicul

mâl. prin corolele de brânduşe te mai puteam încă zări. surâdeai. dar nu mie. celuilalt uitat între petalele unui copil promis. acum e dimineaţă devreme. câinii miloşi îşi suflă în palme şi scormonesc în pământul reavăn al acestui mileniu perfid. ne vom mai întâlni? cu siguranţă. la aceeaşi oră matinală în fiecare zi când nebunii lumii dau foc primăriilor clandestine.

asta voiam să-ţi spun. tăcerea ta de-acum îmi ajunge.

îmi tremură în sânge precum cristalul fierbinte al ultimei toamne petrecute împreună în bordelul speranţei. care nu s-a închis niciodată. totul în van. totul vanitate şi absenţă de sine. fii serios, te-aud

profeţind printre ciulinii înnebuniţi de spaimă – avizi şi ei de neputinţă şi foame.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arhiva

January 2021
M T W T F S S
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031