Milo De Angelis

Milo De Angelis Dalla raccolta „Alta sorveglianza” /   Din culegerea „Înaltă supraveghere”   „Surâse, Citeşte

Mario Costantini, Ploaia

Ploaia   Ascultă ploaia cade în șiroaie   Pământu-i pregătit și-i de trebuință   Cât asfalt totuși și cât Citeşte

“Bucătăresele” lui Lenin

Restitui aici un articol publicat cu exact 21 de ani Citeşte

Mihai Șora - Dialogul generalizat sau încercare de a raționaliza i-realul

Dacă veritabilul act filosofic nu e (pro­babil) sinuciderea, cum cutezase Citeşte

Al. Piru - Portret al criticului la maturitate

Nu e, cred, nici cald, nici frig în imediata vecinătate Citeşte

Vinizio Verzieri

Poezia nu e o rânduire de versuri cu cuvinte uzate în Citeşte

Despărţirea de Doinaş

Notă: articol apărut în revista „Ramuri” la 26 mai 2002 Când Citeşte

Italo Calvino Sfidarea labirintului

Sfidarea labirintului[i] De la revoluţia industrială, filosofi, literatură, artă au Citeşte

Brâncuşi şi Montale: o întâlnire dantescă

Am descoperit, cu aproape trei decenii în urmă, un articol Citeşte

Întâlniri indimenticabile

B.  Doi prieteni dragi, el, Andrea Santurbano, italian, ea, Citeşte

Întâlniri indimenticabile

B.  Doi prieteni dragi, el, Andrea Santurbano, italian, ea, Citeşte

Cesare Pavese: Cântec

Cesare Pavese   ”Un sat înseamnă a nu fi singuri, a ști Citeşte

Angelo Sagnelli: ”Poetul ca un monah desculț în orașele goale”

Anna Manna: ”Poetul ca un monah desculț în orașele goale” (Interviu Citeşte

Nadia Cavalera: Ultra-experimentalism sau poetica nonsensului apocaliptic

Ultra-experimentalism sau poetica nonsensului apocaliptic   Cu câteva luni în urmă, am Citeşte

«Cealaltă Ană» sau Marile Răni ale Poeziei

Destinul poetic al Anei Blandiana, oricât ar părea lipsit de Citeşte

Cântec de trecut muntele

în amintirea lui Patrel Berceanu   ajunsesem unde nu trebuia: pe drumul pe Citeşte

Fernando di Nicola: Ars duplicandi

Prima, la grazia, poi la forza, dopo la fioritura, ecco, il Citeşte

Cesare Segre VISUL EN ABYME ÎN GENIU PUSTIU

Faptul că juvenilul dar postumul Geniu pustiu al lui Eminescu, Citeşte

Piero Bigongiari CONCENTRARE EXTENSIVA LA EMINESCU

Ce mi-i vremea când de veacuri  Stele-mi scânteie pe lacuri... Citeşte

Patrizia Boi – literatura la feminin

    Prezentare şi traducere de George Popescu     Patrizia Boi e o ingineră născută Citeşte

Poem de Cesare Pavese

23 December 2011
Autor

Cesare Pavese

Verrà la morte e avrà i tuoi occhi

 

Verrà la morte e avrà i tuoi occhi –

questa morte che ci accompagna

dal mattino alla sera, insonne,

sorda, come un vecchio rimorso

o un vizio assurdo. I tuoi occhi

saranno una vana parola,

un grido taciuto, un silenzio.

Così li vedi ogni mattina

quando su te sola ti pieghi

nello specchio. O cara speranza,

quel giorno sapremo anche noi

che sei la vita e sei il nulla.

 

Per tutti la morte ha uno sguardo.

Verrà la morte e avrà i tuoi occhi.

Sarà come smettere un vizio,

come vedere nello specchio

riemergere un viso morto,

come ascoltare un labbro chiuso.

Scenderemo nel gorgo muti.

 

I mattini passano chiari

e deserti. Così i tuoi occhi

s’aprivano un tempo. Il mattino

trascorreva lento, era un gorgo

d’immobile luce. Taceva.

Tu viva tacevi; le cose

vivevano sotto i tuoi occhi

(non pena non febbre non ombra)

come un mare al mattino, chiaro.

 

Dove sei tu, luce, è il mattino.

Tu eri la vita e le cose.

In te desti respiravamo

sotto il cielo che ancora è in noi.

Non pena non febbre allora,

non quest’ombra greve del giorno

affollato e diverso. O luce,

chiarezza lontana, respiro

affannoso, rivolgi gli occhi

immobili e chiari su noi.

È buio il mattino che passa

senza la luce dei tuoi occhi.

Va veni moartea şi va avea ochii tăi

Va veni moartea şi va avea ochii tăi –

moartea aceasta ce ne însoţeşte

din zori până noaptea, necontenit,

surdă, ca o veche remuşcare

ori ca un viciu absurd. Ochii tăi

fi-vor un zadarnic cuvânt,

un strigăt tăcut, o tăcere.

Astfel îi vezi dimineaţa

când spre tine însăţi te-apleci

în oglindă. O, dragă speranţă,

în acea zi şti-vom şi noi

că viaţă eşti şi nimic eşti.

 

Pentru toţi moartea are-o privire.

Va veni moartea şi va avea ochii tăi.

Va fi ca şi cum te-ai lăsa de un viciu,

ca şi cum ai vedea în oglindă

reînviind un chip mort,

cum ai asculta o buză pecetluită.

Şi muţi vom descinde în hău.

 

Dimineţile limpezi se trec

şi pustii. Astfel ochii tăi

se deschideau odată. Dimineaţa

trecea încet, era un hău

de nemişcată lumină. Tăcea.

Tu vie tăceai; lucrurile

trăiau sub ochii tăi

(nu chin, nu febră, nu umbră)

ca o mare în zori, strălimpede.

 

Unde eşti tu, lumină, e dimineaţa.

Tu viaţă şi lucruri erai.

În tine trezi respiram

sun cerul ce încă e-n noi.

Nu chin, nu febră deci,

nu umbra aceasta grea a zilei

îmbulzită şi altfel. O, lumină,

limpezime departe, răsuflet

chinuit, spre noi tu-ţi întorci

ochii nemişcători şi limpezi.

Beznă e dimineaţa ce trece

fără lumina ochilor tăi.

 

(Din volumul cu acelaşi titlu apărut postum în 1951).

 În româneşte de George Popescu

 

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arhiva

December 2011
M T W T F S S
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031