Coșmaruri

Coșmaruri   Mamei memento al clipei despărțirii   Age quod agis –   Împușcătura din somn Citeşte

Un pensiero dantesco assolutamente attuale

Chiunque ragiona in modo così ripugnante da credere che il Citeşte

ALTE NOI POEME

LA UMBRA UNEI STRANII MELANCOLII   Pe bătrânica Veta a lui Buță Citeşte

Dante Maffia, Per Craiova... poeme

DANTE MAFFIA   Per Craiova*·   Ce e iubirea   Au încercat să ne învețe Ce e Citeşte

Disidenţă vs. rezistenţă prin cultură

disidenţă vs. rezistenţă prin cultură Notă: Repropun aici o intervenție la un Citeşte

Davide Rondoni Mișcarea poeziei, o lungă adnotare despre Dante

Davide Rondoni   Mișcarea poeziei, o lungă adnotare despre Dante Nostalgia mișcării   Commedia Citeşte

Alte noi poeme

  Săgeata lui Zenon   L-am întâlnit pe Kafka în miez de Citeşte

Un cinefil desuet: ispita anacronismului

În ciuda multor evidențe din îndeletnicirile mele de-a lungul unei Citeşte

Giuseppe Ungaretti Poesie / Poezii

  Poesie tratte da Dialogo 1966-1968   Poeme din volumul „Dialog” 1966-1968 È ora famelică   Strappati Citeşte

UN MAGNAT ÎN SLUBA COMUNITĂȚII

  Blog/Notes   George Popescu   UN MAGNAT ÎN SLUBA COMUNITĂȚII   (Un model terapeutic pentru maladiile Citeşte

Noi poeme noi

  Horrendus mundus   Nu mai alerga. Oprește-te, Lume: alertă de-acum și prea hazardată, Citeşte

Vittorio Sereni despre Salinas òi Celan

Vittorio Sereni   UN DINCOLO DE POEZIE*   (P. Salinas –  P. Celan)   Înainte de Citeşte

George Popescu

e se tremo è perché sento   e se tremo è perché Citeşte

Itaca

Itaca – la deviazione dall’equivoco? Una ipotesi di lettura poetica di Citeşte

Montale. Arta de a citi

Eugenio Montale, Arta de a citi   (Fragment dintr-un interviu cu marele Citeşte

Pasolini Angelicul impur

          PIER PAOLO PASOLINI DESTINUL UNUI PROFET REVOLTAT     Angelicul impur   Profet indiscutabil al mai Citeşte

Giacomo Leopardi

Oribilul mister sau proba nefericirii   Însă ceea ce este de-ne-gândit (impensabile) Citeşte

Alda Merini – o poetă pentru Nobel

Alda Merini – o poetă pentru Nobel   Includerea, în propunerile avansate Citeşte

Lucio Klobas

Lucio Klobas   Mic tratat narativ despre lichefierea gândirii   Stranie până la ‘extremă’ Citeşte

IPPOLITO NIEVO: Istoria și /sau revanșa romanescului

IPPOLITO NIEVO: Istoria și /sau  revanșa romanescului     Biograficul: Exemplaritatea ca destin Citeşte

Poem de Cesare Pavese

23 December 2011
Autor

Cesare Pavese

Verrà la morte e avrà i tuoi occhi

 

Verrà la morte e avrà i tuoi occhi –

questa morte che ci accompagna

dal mattino alla sera, insonne,

sorda, come un vecchio rimorso

o un vizio assurdo. I tuoi occhi

saranno una vana parola,

un grido taciuto, un silenzio.

Così li vedi ogni mattina

quando su te sola ti pieghi

nello specchio. O cara speranza,

quel giorno sapremo anche noi

che sei la vita e sei il nulla.

 

Per tutti la morte ha uno sguardo.

Verrà la morte e avrà i tuoi occhi.

Sarà come smettere un vizio,

come vedere nello specchio

riemergere un viso morto,

come ascoltare un labbro chiuso.

Scenderemo nel gorgo muti.

 

I mattini passano chiari

e deserti. Così i tuoi occhi

s’aprivano un tempo. Il mattino

trascorreva lento, era un gorgo

d’immobile luce. Taceva.

Tu viva tacevi; le cose

vivevano sotto i tuoi occhi

(non pena non febbre non ombra)

come un mare al mattino, chiaro.

 

Dove sei tu, luce, è il mattino.

Tu eri la vita e le cose.

In te desti respiravamo

sotto il cielo che ancora è in noi.

Non pena non febbre allora,

non quest’ombra greve del giorno

affollato e diverso. O luce,

chiarezza lontana, respiro

affannoso, rivolgi gli occhi

immobili e chiari su noi.

È buio il mattino che passa

senza la luce dei tuoi occhi.

Va veni moartea şi va avea ochii tăi

Va veni moartea şi va avea ochii tăi –

moartea aceasta ce ne însoţeşte

din zori până noaptea, necontenit,

surdă, ca o veche remuşcare

ori ca un viciu absurd. Ochii tăi

fi-vor un zadarnic cuvânt,

un strigăt tăcut, o tăcere.

Astfel îi vezi dimineaţa

când spre tine însăţi te-apleci

în oglindă. O, dragă speranţă,

în acea zi şti-vom şi noi

că viaţă eşti şi nimic eşti.

 

Pentru toţi moartea are-o privire.

Va veni moartea şi va avea ochii tăi.

Va fi ca şi cum te-ai lăsa de un viciu,

ca şi cum ai vedea în oglindă

reînviind un chip mort,

cum ai asculta o buză pecetluită.

Şi muţi vom descinde în hău.

 

Dimineţile limpezi se trec

şi pustii. Astfel ochii tăi

se deschideau odată. Dimineaţa

trecea încet, era un hău

de nemişcată lumină. Tăcea.

Tu vie tăceai; lucrurile

trăiau sub ochii tăi

(nu chin, nu febră, nu umbră)

ca o mare în zori, strălimpede.

 

Unde eşti tu, lumină, e dimineaţa.

Tu viaţă şi lucruri erai.

În tine trezi respiram

sun cerul ce încă e-n noi.

Nu chin, nu febră deci,

nu umbra aceasta grea a zilei

îmbulzită şi altfel. O, lumină,

limpezime departe, răsuflet

chinuit, spre noi tu-ţi întorci

ochii nemişcători şi limpezi.

Beznă e dimineaţa ce trece

fără lumina ochilor tăi.

 

(Din volumul cu acelaşi titlu apărut postum în 1951).

 În româneşte de George Popescu

 

 

 

 

 

 

 

Arhiva

December 2011
M T W T F S S
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031