Crochiuri de vise întrerupte

Crochiuri de vise întrerupte     Un oracol în stufărișul verde surâde morții Citeşte

poeme regăsite vara 2017

am ajuns deja mâine   Nu găsesc drumul pentru că sunt în Citeşte

Bianca Maria Frabotta Poesie scelte da me / Poezii alese de mine

  „În lăuntrul nostru există o parte mută, apăsătoare ca o Citeşte

Un mio saggio su Andrea Zanzotto / Un eseu al meu despre Andrea Zanzotto

Un mio saggio su Andrea Zanzotto, rivista „LE MUSE” - Citeşte

Coșmaruri

Coșmaruri   Mamei memento al clipei despărțirii   Age quod agis –   Împușcătura din somn Citeşte

Un pensiero dantesco assolutamente attuale

Chiunque ragiona in modo così ripugnante da credere che il Citeşte

ALTE NOI POEME

LA UMBRA UNEI STRANII MELANCOLII   Pe bătrânica Veta a lui Buță Citeşte

Dante Maffia, Per Craiova... poeme

DANTE MAFFIA   Per Craiova*·   Ce e iubirea   Au încercat să ne învețe Ce e Citeşte

Disidenţă vs. rezistenţă prin cultură

disidenţă vs. rezistenţă prin cultură Notă: Repropun aici o intervenție la un Citeşte

Davide Rondoni Mișcarea poeziei, o lungă adnotare despre Dante

Davide Rondoni   Mișcarea poeziei, o lungă adnotare despre Dante Nostalgia mișcării   Commedia Citeşte

Alte noi poeme

  Săgeata lui Zenon   L-am întâlnit pe Kafka în miez de Citeşte

Un cinefil desuet: ispita anacronismului

În ciuda multor evidențe din îndeletnicirile mele de-a lungul unei Citeşte

Giuseppe Ungaretti Poesie / Poezii

  Poesie tratte da Dialogo 1966-1968   Poeme din volumul „Dialog” 1966-1968 È ora famelică   Strappati Citeşte

UN MAGNAT ÎN SLUBA COMUNITĂȚII

  Blog/Notes   George Popescu   UN MAGNAT ÎN SLUBA COMUNITĂȚII   (Un model terapeutic pentru maladiile Citeşte

Noi poeme noi

  Horrendus mundus   Nu mai alerga. Oprește-te, Lume: alertă de-acum și prea hazardată, Citeşte

Vittorio Sereni despre Salinas òi Celan

Vittorio Sereni   UN DINCOLO DE POEZIE*   (P. Salinas –  P. Celan)   Înainte de Citeşte

George Popescu

e se tremo è perché sento   e se tremo è perché Citeşte

Itaca

Itaca – la deviazione dall’equivoco? Una ipotesi di lettura poetica di Citeşte

Montale. Arta de a citi

Eugenio Montale, Arta de a citi   (Fragment dintr-un interviu cu marele Citeşte

Pasolini Angelicul impur

          PIER PAOLO PASOLINI DESTINUL UNUI PROFET REVOLTAT     Angelicul impur   Profet indiscutabil al mai Citeşte

Elio Pecora alte poeme

25 March 2022
Autor

Elio Pecora alte poeme

 

*

Fericit. Dar cum e posibil ca fericirea aceasta,

atât de plină, să cuprindă

și toate chinurile, toate sâcâielile?

Soarele înalt peste piață, mulțimea distrată, câinii,

violonistul cu orchestra în magnetofon,

porumbei, vociferări, motoare, blestemele omului pe bicicletă,

bătrâna cu florile îmbâcsite de urină. Totul văzut, simțit,

iar gândul iubirii absente

și gândul de a fi viu și redus.

Fericire și disperare.

 

Din Simmetrie, Mondadori, 2007

 

Eu îmi voi fi credincios

 

Eu îmi voi fi credincios,

credincios acestui trup și marilor nevoi ale sufletului,

credincios acestei nechibzuite iubiri pe care mi-o lasă

dimineața.

Credincios acestor anotimpuri ce se repetă,

acestor chipuri ce se șterg,

hainei mele vremi.

Eu merg o treaptă pe zi pe scara fără sfârșit.

Spre răbdare și așteptare, dar spre prezent.

Speranțe nu am, nici vis.

Eu sunt aici și frământ var și zidul îmi crește

sub brațe. Fără să se fărâme.

Și paradisul?

Traseul spre absolut, poate arta,

împlinită în nebunie, în febră de desăvârșire.

Poate o promisiune.

 

Din Le chiave di vetro, Capelli Editore, 1970.

 

din POESIE 1975-1995

 

Ultimul cânt

 

Poate proba a stat în acest umblet pe ape

nicicând oprite sub ceruri, peste abisuri,

spre uși marcate cu obosite hărți,

și încă în această dezlegare a unor funii de amăgiri,

închise în amăgirea ce totul include,

astfel urmărind așteptările, conjuncturile.

Prin urmare să poposim între ziduri și mobile

spunându-ne întâmplări de demult, ghemuri de povești,

prea plina iubire clipă fulgerătoare,

a noastră, ultima întinsă durere a sa,

un cânt indicând, scurt ca un salut:

„…tainica bucurie

de a ni se fi arătat,

drumul nesigur

pe parcursul trasat,

arbustul ce înfrunzește,

cerul ce se întunecă,

în geamuri luna…”

 

Epifanie

 

Sosesc umbre ce se îndeasă intense,

urcă în grămadă fie și nechemate.

(Pe care din ele am iubit, care m-au iubit,

și cine mi-a zis: „Să mergem”, cui i-am răspuns: „Mereu”,

pe cine după atât timp am părăsit, de cine-am fost părăsit,

cu cine ai străbătut drumul, a cui voce o așteptai

și cine-a trecut iute prin zilele mele?)

(De la mulți am așteptat apropieri, de la mulți un război,

de la cei ce m-au împrejmuit am cerut moartea

atâta mă înfometa prezența lor.

Cu toți am împlinit un scurt

voiaj, neîncheiat,

unora le-am aflat neliniștea,

altora mânia,

pentru alții am deprins un trecut

de insidii, de vrăji,

și cine m-a strigat plângând,

cine-a râs și a dispărut).

 

Tatălui

 

Umbra ce închipui în memoria confuză

ca la întoarcerea dintr-o îndepărtată călătorie

fără a mai vorbi de alte plecări și necazuri

și de destinul de locuit pe valuri.

Trup atins doar înainte de moarte,

abandonate mâini, scurte lăsate jeluiri,

am venit pe mare și eu de mă ducea

prin închise ziduri nava ta dezarmată.

Bătrân vagabond prin deșerturi de apă,

plecat copil dint-un sat cu păduri

puțin ori nimic n-ai știut de fiul pierdut

ca să-i faci în întuneric dreapta cale.

(Aprilie, vele în golf, tu m-așteptai

și pianina a scârțâit o promisiune de dragoste,

m-a înfășurat atunci chinul ce-l desfășor acum,

aveai anii ce-i împlinesc în timp ce-ți vorbesc.)

 

(Noi coboram insula verde de lumină,

ofilite grădinile, casele, apropiat cerul,

în brațele tale, ca sămânță în brazdă,

am cules o clipă binele de a fi împlinit.)

Te recunosc tovarăș pe abruptul drum

azi când mulți tați zadarnic am căutat

găsind doar egali în îndoieli, în neliniște,

imprudenți hoinari spre un capăt necunoscut.

Ești anotimpul petrecut înaintea ultimei

mele uși și cobor spre ieșire,

vocea vlăguită urcând prin cețuri,

umbre chemând în numele scurt al celor vii.

 

Mărturisire

 

Lui Sandro Penna

 

În înalta cameră cu perdelele trase

i se întorceau curate cerul și marea

și băieții printre ierburi și ierburile la soarele

vremii imemorial senin

poate trecând doar în vis.

Se-ngrămădesc în jur

la patul său cu cearșafuri uzate

varii instrumente și vechi haine și hărți

pentru o călătorie încă de împlinit.

În nopțile de veghe auzea ceasul

ticăind deasupra cupolelor și fluviului

și deja plângea clipa arzătoare

când trista fetiță scumpă

ar fi intrat să-l oprească în somn.

 

  1. R. Wilcook

 

„Totul e nimic – zicea – și nimic e moarte,

ca prostul de la Viena urcat prin păduri

liniștit insista: „Și totul e cuvânt”,

cedând brazdele abisului și viețile dezlegate.

Când mâna n-a ținut pilula amară

– poate ar fi rămas încă  lună –

umbra sa istovită, în zori de martie,

a închis camera cu cărți, a stins veioza,

a lăsat câinele la ușă în ceață,

nedemnă a dispărut spre hotarele golului

unde și-ar fi stins lumina ochilor

și fragila sa soartă de trist animal.

 

 

din POESIE PER LA MADRE

 

 

 

 

 

Arhiva

March 2022
M T W T F S S
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031