Bloc/Notes

Opriţi Istoria: cobor la prima!   George Popescu   Sentimentul unei schimbări de paradigmă, Citeşte

LA GIORNATA MONDIALE DELLA POESIA

ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI   Alberto Arbasino   PIEȚE ALE ITALIEI   Ah, brava societate civică...   Însă Citeşte

MARTA VESPA

Marta Vespa (ITALIA)   da Il penultimo treno della sera, NOR editore, Citeşte

FRANCESCO DE GIROLAMO

Francesco De Girolamo curățat de amăgiri, într-o fragilă durere ca atunci Citeşte

ROBERTO PAZZI - POEZII / POESIE

ROBERTO PAZZI   Veșnic în așteptarea fericirii     Scriitor prolific și foarte activ, nu Citeşte

FRANCESCO MUZZIOLI

FRANCESCO MUZZIOLI     Nato a Roma nel 1949. Si è laureato in Citeşte

Per Eugenia Serafini

Sguardo a Oriente Piccolo omaggio a Eugenia Serafini   La tigre bianca   Non l’ho Citeşte

ENZO SANTESE

ENZO SANTESE   FESTA SARA’ - Risorgerà forse la corolla dei girasoli ormai la luce Citeşte

ROBERTO PAZZI

Roberto Pazzi Poeme din O ZI FĂRĂ SEARĂ Cu o introducere și Citeşte

MARCO PALLADINI

MARCO PALLADINI     Nato a Roma, scrittore e poeta attivo dagli anni Citeşte

PAOLO GUZZI, POESIE - POEZII

PAOLO GUZZI   Paolo Guzzi, nato a Roma (1940). Vive a Roma Citeşte

MICHELE FIANCO Nel magma di una irrecusabile intimità

MICHELE FIANCO         Nato a Roma nel 1968. Si occupa di comunicazione istituzionale Citeşte

SANDRO SPROCCATI

SANDRO SPROCCATI         Nato a Ferrara nel 1954; è un poeta, teorico Citeşte

Franco Falasca

Franco Falasca 9 October 2020 Autor George Popescu FRANCO FALASCA   L’arcano rispecchiarsi del linguaggio in Citeşte

Franco Fallasca

FRANCO FALLASCA   L’arcano rispecchiarsi del linguaggio in sé stesso     Nato a Civita Citeşte

Claudia Mandi: cronică plastică

Claudia Mandi: În-chipu(i)ri cromatice în resuscitarea artistică a romanității antice (Repere revelatorii Citeşte

Milo De Angelis

Milo De Angelis Dalla raccolta „Alta sorveglianza” /   Din culegerea „Înaltă supraveghere”   „Surâse, Citeşte

Mario Costantini, Ploaia

Ploaia   Ascultă ploaia cade în șiroaie   Pământu-i pregătit și-i de trebuință   Cât asfalt totuși și cât Citeşte

“Bucătăresele” lui Lenin

Restitui aici un articol publicat cu exact 21 de ani Citeşte

Mihai Șora - Dialogul generalizat sau încercare de a raționaliza i-realul

Dacă veritabilul act filosofic nu e (pro­babil) sinuciderea, cum cutezase Citeşte

MARTA VESPA

26 October 2020
Autor

Marta Vespa (ITALIA)

 

da Il penultimo treno della sera, NOR editore, 2019

 

 

Ho frantumato una bottiglia oggi

e ne ho raccolto mille pezzi, uno ad uno.

 

Eppure credevo fino a ieri

che sarebbe stata una bottiglia

almeno quanto questo corpo

sarebbe stato ancora il guscio dei miei giorni.

 

Mi è caduta dalle mani, l’ho visto chiaramente.

 

E poi ho sentito la pelle liscia dei miei fianchi

scivolare silenziosa tra le braccia umide del tempo

e non ho saputo impedirlo.

 

Ma quando avrò toccato terra

in quanti pezzi sarò infranta –

 

Sono miei i cocci della bottiglia.

 

Ma i miei cocci di chi sono –

 

din volumul Penultimul tren al serii, NOR Editore, 2019

 

*

 

Am spart o sticlă azi

și i-am cules o mie de cioburi, unu câte unu.

 

Și totuși până ieri credeam

că o fi fost o sticlă

cel puțin cât acest trup

ar fi fost și coaja zilelor mele.

 

Mi-a căzut din mâini, am văzut limpede.

 

Și apoi am simțit pielea netedă a coapselor mele

alunecând tăcută între brațele umede ale vremii

și n-am putut s-o opresc.

 

Însă când va fi atins pământul

în câte cioburi se va fi rupt –

 

Ale mele sunt cioburile sticlei.

 

Însă cioburile mele ale cui sunt –

 

CAPOSTAZIONE, GARE DE SAINT LOUIS

 

Ho scelto di non conoscervi,

di vedervi arrivare e partire senza nome né storia,

di ascoltare solo con gli occhi la Babele di pensieri

così palesi sui vostri visi

che mi viene da piangere con voi,

audaci cacciatori dell’idea stessa della vita.

 

Io, bloccato nell’anticamera del viaggio,

saluto di nuovo con un cenno di mano

il penultimo treno della sera.

Chiudo gli occhi e attendo il prossimo,

immerso nella grande pausa.

Il silenzio dove io, ancora una volta,

ho un nome.

 

 

CAP DE LINIE, GARA DIN SAINT LOUIS

 

Am ales să nu vă cunosc,

să vă văd alergând și plecând fără nume și fără istorie,

să ascult doar cu ochii Babelul de gânduri

atât de vădite pe chipurile voastre

că îmi vine să plâng cu voi,

îndrăzneți vânători ai înseși ideii de viață.

 

Eu, blocat în anticamera călătoriei,

salut din nou cu un semn din mână

penultimul tren al serii.

Închid ochii și aștept pe următorul,

ivit în marea pauză.

Tăcerea unde eu, încă o dată,

am un nume.

 

 

 

HONG KONG

 

 

Vorrei svegliarmi una mattina tra vent’anni

spaccata l’anima in quattro

e sentire i piedi che bruciano di fuga da te.

L’intero monte Bianco mi sorge sul petto

mi toglie il respiro,

l’oceano tutto sgorga dai miei occhi – ubriaca di dolore

spaccata l’anima in otto

farei un passo verso il bordo del letto a cercare le calze

in sedici, trentadue, sessantaquattro

e poi il vestito e poi le scarpe.

 

Ma i nostri capelli intrecciati

e il porto profumato del tuo ricordo

mi griderebbero:

 

«Resta».

 

E questo basterebbe

cento altre volte

perché nostre anime s’incatenino lievi

nel canto lieto di fine estate.

 

HONG KONG

 

 

 

Aș vrea să mă trezesc într-o dimineață peste douăzeci de ani

cu sufletul în patru despicat

și să simt picioarele că ard în fuga de tine.

Întregul munte Alb îmi curge pe piept

îmi taie răsuflarea,

oceanul întreg țâșnește din ochii-mi – beată de durere

despicat sufletul în opt

aș face un pas spre marginea patului căutând pantofii

în șaisprezece, treizeci și doi, șaizeci și patru

și apoi îmbrăcat și apoi pantofii.

 

Însă părul nostru încurcat

și purtarea aromată a amintirii tale

mi-ar striga:

 

„Rămâi”.

 

Și asta ar ajunge

o sută alte dăți

ca sufletele noastre să se înlănțuie ușoare

în cântul vesel de sfârșit de vară.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arhiva

October 2020
M T W T F S S
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031