Eugenio Montale Poeme

Eugenio Montale   Traduceri G.P.   În fum   De câte ori te-am aşteptat la gară în Citeşte

Eugenio Montale, Dansatoarea obosită

Eugenio Montale DANSATOAREA OBOSITĂ dedicată Carlei Fracci (20.08.1936-27.05.2021)   Revine să-nflorească trandafirul ce totuși dinainte Citeşte

Filippo Salvatore Poemi / Poeme

Filippo Salvatore   Quadrantide   I   Finita è la bufera e regna profondo il silenzio sulla città.   II   Quanto Citeşte

Eugenio Montale - Misterul unui poet. Ezra Pound

Eugenio Montale   Misterul unui poet – Ezra Pound   în „Corriere d’informazione”, Citeşte

BlogNotes

Blog/Notes Macedonski și rozele ce nu... mor! George Popescu Nu doar lăudabilul demers Citeşte

BlogNotes 24 mai

Incurabilul drog al Puterii   George Popescu   Drogul, se știe, e un produs Citeşte

BlogNotes 24 mai

Incurabilul drog al Puterii   George Popescu   Drogul, se știe, e un produs Citeşte

Piero Bigongiari, un eseu consacrat lui Eminescu

Piero Bigongiari   CONCENTRAREA EXTENSIVĂ LA  EMINESCU*     Ce mi-i vremea când de Citeşte

Eseu despre lectura poeziei

  George Popescu     Cum se citește poezia   Oare cum se citește poezia? Iată o Citeşte

Loredana Magazzeni: Miraculoasa rană

Loredana Magazzeni     Miraculoasa rană         Miraculoasa rană   „Dezordinea mea. În asta se află: că Citeşte

Patrizia Tocci, Poesie - Poezii

Dobbiamo arrivare là  dove c’è   il sole. Questo  imperativo conduceva passeggiate di Citeşte

Filippo SALVATORE: Terre e Infiniti

Filippo SALVATORE Terre e Infiniti    Volumul de versuri „Terre e Infiniti”, apărut Citeşte

In memeoriam Fernando Di Nicola

In memoriam Massimina Pesce   Undeva la periferia oraşului L’Aquila, sub munte, Citeşte

In memoriam Massimina Pesce

In memoriam Massimina Pesce   Undeva la periferia oraşului L’Aquila, sub munte, Citeşte

LUKÁCS – SINGULARITATEA ACUZATOARE

LUKÁCS – SINGULARITATEA ACUZATOARE   Despre Georg Lukács s-au scris şi s-au Citeşte

PAUL CELAN

PAUL CELAN: SPINUL ÎN CARNE SAU IDENTITATEA PIERDUTĂ.     Destinul postum al poeziei Citeşte

Naturalețea poetului

  NATURALEŢEA POETULUI   Naturaleţea poetului e titlul pe care Mario Luzi îl Citeşte

Attilio Bertolucci

Attilio Bertolucci   Attilio Bertolucci este tatăl marelui regizor de film, al Citeşte

Pier Paolo Pasolini - Dosar

Pier Paolo Pasolini   Traducere și prezentare de George Popescu Baladele violenţei   1. Eu sunt un Citeşte

Filippo Salvatore - Itaca

Filippo Salvatore   Itaca   Itaca e-acolo, la marginea mării. În zare se-arată în sfârșit Itaca, Citeşte

BlogNotes

27 May 2021
Autor

Blog/Notes

Macedonski și rozele ce nu… mor!

George Popescu

Nu doar lăudabilul demers (nelipsit de dificultățile tot mai frecvente în acești ani de radicale metamorfoze ale spațiului cultural consacrat de tradiția milenară a umanității) al unor confrați literați și al autorităților locale de revalorificare în varii forme a moștenirii genialului poet (inaugurarea unei statui în Grădina Botanică și cea de-a treia ediție a colocviilor dedicate lui) e resortul acestor rânduri.

Mai degrabă, sub incidența unei habitudini personale, însă sper și generalizate la mulți dintre cititorii săi trăitori prin ani, în fiecare mai figura poetului, nepereche și el fie și în emulația cu eminescianitatea pe alocuri nelipsită de dramatism indus de atâtea controverse, mi se dezvăluie fascinant sub semnul „rozelor ce mor” prin care ne-a deschis o altă și nouă poartă spre grădina marii Poezii.

Poet al rozelor, așadar, fiul colinelor de prin Goești și din lungi și neuitate sejururi în frageda-i copilărie din Bănie, Macedonski revine aproape constant și ispititor în memoria noastră cu prinosul său creativ și cu un întreg cer de miresme al rozelor care, „murind” spre iarnă, reînvie în fiecare mai reînviindu-l și pe el, prin memorabile versuri a căror măiastră muzicalitate ne umple viața.

Sunt decenii de când nu mi-am recuzat întrebarea cu privire la destinul postumității sale în locurile în care s-a născut, a copilărit și, fără a le uita, chiar la o exigentă concurență cu cele mai redutabile și vestite prin care i-a fost dat să cutreiere și chiar să studieze și să se manifeste cultural (Parisul, Roma, Florența, Veneția, Napoli și încă altele). Un destin, cred, egal în lipsa de glorie cu noianul de vicisitudini ale unei biografii pe cât de singulare pe atât de repetat și apăsat denunțată de el însuși.

În același context, am mai invocat în câteva ocazii Întâmplarea, posibil fruct și ea a unor circumstanțe ale istoriei, nu doar culturale, a înrădăcinat în Bănie tradiția desemnării cu semnificație de paternitate a două nume ce marchează și acum firmamentul patrimoniului nostru literar, poetic prin excelență: Traian Demetrescu și Elena Farago.

Și nu-mi doresc ca o astfel de opinie asumată strict personal să fie percepută cumva în termenii unui reproș, ca o nedreptate față de cele două personalități cu meritele lor remarcabile. Regretul, fiindcă de un regret e vorba, sugerează, în subsidiar, cu totul altceva – și mă tem că nu e în discuție doar cazul macedonskian, de n-ar fi să evoc doar numele unui Ion Pacea, pictorul și el genial a cărei casă în care a locuit o vreme, „zace” undeva sub temeliile unui bloc în chiar coasta Grădinii Botanice și într-o neuitare nemeritat de totală, ca și pe cel al lui Felix Aderca, a cărui formație, cu nu puține și spinoase accidente de ordin biografic, s-a împlinit tot în Craiova…

Macedonski rămâne, oricât de multe alte supoziții istorico-literare s-ar emite, o instanță creatoare de un prestigiu și o consistență cu care orice loc din țară și din lume n-ar pregeta să se mândrească.

Însă, lărgind puțin discursul referențial la palierul felului în care noi românii ne-am raportat la valorificarea propriului patrimoniu cultural, cazul Macedonski n-ar trebui să ne mire. Și pentru cine a călătorit prin alte țări, occidentale în speță, precum Franța, Germania, Italia și altele multe, nu cred să nu se fi confruntat cu o… mentalitate opusă. În Italia, pe unde am colindat relativ mult, uimirea de a întâlni la tot pasul, de la indicatoare la răscruci de drumuri până la instituții (universități, fundații, publicații, cercuri etc.) invitații cu iz evocator al unor importante personalități ce s-au intersectat, nu doar prin naștere ci și prin alte multe și chiar pasagere, propriile existențe pământene cu acele locuri.

Așadar, cu și prin Macedonski, luna mai semnifică – sau așa s-ar impune – nu doar darul neprețuit al Naturii ce ne reînsuflețește, ci și un dăruit și necesar Memento al Poetului ce refuză, din gloria sa postumă, să moară, cu rozele redate perpetuei lor reînfloriri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arhiva

May 2021
M T W T F S S
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31