Crochiuri de vise întrerupte

Crochiuri de vise întrerupte     Un oracol în stufărișul verde surâde morții Citeşte

poeme regăsite vara 2017

am ajuns deja mâine   Nu găsesc drumul pentru că sunt în Citeşte

Bianca Maria Frabotta Poesie scelte da me / Poezii alese de mine

  „În lăuntrul nostru există o parte mută, apăsătoare ca o Citeşte

Un mio saggio su Andrea Zanzotto / Un eseu al meu despre Andrea Zanzotto

Un mio saggio su Andrea Zanzotto, rivista „LE MUSE” - Citeşte

Coșmaruri

Coșmaruri   Mamei memento al clipei despărțirii   Age quod agis –   Împușcătura din somn Citeşte

Un pensiero dantesco assolutamente attuale

Chiunque ragiona in modo così ripugnante da credere che il Citeşte

ALTE NOI POEME

LA UMBRA UNEI STRANII MELANCOLII   Pe bătrânica Veta a lui Buță Citeşte

Dante Maffia, Per Craiova... poeme

DANTE MAFFIA   Per Craiova*·   Ce e iubirea   Au încercat să ne învețe Ce e Citeşte

Disidenţă vs. rezistenţă prin cultură

disidenţă vs. rezistenţă prin cultură Notă: Repropun aici o intervenție la un Citeşte

Davide Rondoni Mișcarea poeziei, o lungă adnotare despre Dante

Davide Rondoni   Mișcarea poeziei, o lungă adnotare despre Dante Nostalgia mișcării   Commedia Citeşte

Alte noi poeme

  Săgeata lui Zenon   L-am întâlnit pe Kafka în miez de Citeşte

Un cinefil desuet: ispita anacronismului

În ciuda multor evidențe din îndeletnicirile mele de-a lungul unei Citeşte

Giuseppe Ungaretti Poesie / Poezii

  Poesie tratte da Dialogo 1966-1968   Poeme din volumul „Dialog” 1966-1968 È ora famelică   Strappati Citeşte

UN MAGNAT ÎN SLUBA COMUNITĂȚII

  Blog/Notes   George Popescu   UN MAGNAT ÎN SLUBA COMUNITĂȚII   (Un model terapeutic pentru maladiile Citeşte

Noi poeme noi

  Horrendus mundus   Nu mai alerga. Oprește-te, Lume: alertă de-acum și prea hazardată, Citeşte

Vittorio Sereni despre Salinas òi Celan

Vittorio Sereni   UN DINCOLO DE POEZIE*   (P. Salinas –  P. Celan)   Înainte de Citeşte

George Popescu

e se tremo è perché sento   e se tremo è perché Citeşte

Itaca

Itaca – la deviazione dall’equivoco? Una ipotesi di lettura poetica di Citeşte

Montale. Arta de a citi

Eugenio Montale, Arta de a citi   (Fragment dintr-un interviu cu marele Citeşte

Pasolini Angelicul impur

          PIER PAOLO PASOLINI DESTINUL UNUI PROFET REVOLTAT     Angelicul impur   Profet indiscutabil al mai Citeşte

Giacomo Leopardi

28 February 2023
Autor

Oribilul mister sau proba nefericirii

 

Însă ceea ce este de-ne-gândit (impensabile) este tocmai golul, vidul, care separă simţul de lucru, insensibilitatea Naturii (ca mamă vitregă ), vinovatul interlocutor al lui Lepardi-poetul şi gânditorul, indiferenţa ei, ca instanţă Supremă (substitut al Divinităţii), la surdele suferinţe ale întregii fiinţări, muritoare şi eterne. Reperul va fi fiind – şi în acest caz – implacabila sentinţă a lui Parmenide, poate nu atât de lipsită de aporie precum lasă să decreteze infailibila sa raţionalitate. Căci taina (orribile mistero) e un dat, este ontos, căruia logosul nu-i poate face faţă:

 

„Nu se poate explica mai bine înspăimântătorul (l’orribile) mister al lucrurilor şi al existenţei universale (v. al meu „Dialog dintre natură şi un Islandez”, maxime în fine) spunând că sunt insuficiente şi chiar false, nu doar extensia, ţinuta şi forţele, ci şi principiile fundamentale înseşi ale raţiunii noastre. Spre exemplu acel principiu, extirpat care răpune orice discurs şi raţionament al nostru şi orice propoziţie a noastră, ca şi însăşi facultatea de a le putea face şi concepe ca adevărate, spun acel principiu Nu poate un lucru în acelaşi timp să fie şi să nu fie, pare absolut fals atunci când se iau în consideraţie contradicţiile palpabile ce se află în natură. A fi efectiv şi a nu putea fi în niciun fel fericit, iar asta din cauza neputinţei înnăscute şi inseparabile de existenţă, ba încă şi a nu putea fi nefericit, sunt două adevăruri atât de bine demonstrate şi sigure în privinţa omului şi a oricărei fiinţe, pe cât ar putea fi adevăr principiile noastre şi experienţa noastră” .

Aici nu mai e vorba de experienţă trăită (biografic vorbind, în linia destinului său lumesc atât de sărac exterior, Leopardi pare din capul locului „descalificat”), de acea Erlebnis, hegeliană ori heideggeriană, ci de imputarea, în numele destinului general omenesc, prea-omenesc, tocmai a acelei carenţe (scarsità) a fiinţei ce îl va conduce spre o disociere a „scopurilor” (i fini), finalităţilor existenţei universale şi ale celei umane: scopul naturii generale şi cel al celei umane, scopul existenţei universale şi cel al existenţei umane sau d.ex. scopul natural al omului, şi cel al existenţei sale” .

 

În ciuda atâtor impedimente de inteligibilitate, de traducere, în sensul unei aduceri-acasă, nu ne putem sustrage interogaţiei asupra ţintei, disipate – ascunse, des-văluite –, lăsate în umbra interogaţiei tensionate, ce susţine şi animă reflecţia leopardiană. Dificilă, misterioasă, nu-i aşa, interogaţie şi nu mai puţin dificil, riscant răspuns.

Şi totuşi, ceea ce îmi pare a fi resortul şi mobilul, în semnificaţiile elementare ale acestor cuvinte, gândirii lui Leopardi, poetul şi „notarul” zibaldonian al trăirilor sale, mai mereu pe marginea hăului fiinţei şi al fiinţării, este tentativa liminară de a găsi un sens, o explicaţie nefericirii. Ori orfanităţii omului în lume. Înregistrând, migălos şi în suferinţă, toate inadvertenţele fiinţei şi ale fiinţării, toate „alte mii de erori şi iluzii, mii de judecăţi false, în lucrurile fizice şi încă şi mai  mult în cele morale, naturale, universale, necontenit, gândite de către toţi…”, el se loveşte ca de o stâncă de o tăcere terifiantă a Gândului. Fericirea nu există, nici măcar în perspectiva prezumtivă a convertirii sale în limbaj. Este o nălucă, o iluzie, de vreme ce suferinţa (souffrance, cum va scrie el) aparţine naturii, are miză de destin.

 

 

Arhiva

February 2023
M T W T F S S
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728