Cesare Pavese și literatura română

Cesare Pavese și literatura română   Am avut ca prim resort spre Citeşte

EXEMPLARITATEA CA DESTIN LITERAR

Giacomo Prampolini și literatura română   Argumentul intervenției noastre e strâns conectată Citeşte

Crochiuri de vise întrerupte

Crochiuri de vise întrerupte     Un oracol în stufărișul verde surâde morții Citeşte

poeme regăsite vara 2017

am ajuns deja mâine   Nu găsesc drumul pentru că sunt în Citeşte

Bianca Maria Frabotta Poesie scelte da me / Poezii alese de mine

  „În lăuntrul nostru există o parte mută, apăsătoare ca o Citeşte

Un mio saggio su Andrea Zanzotto / Un eseu al meu despre Andrea Zanzotto

Un mio saggio su Andrea Zanzotto, rivista „LE MUSE” - Citeşte

Coșmaruri

Coșmaruri   Mamei memento al clipei despărțirii   Age quod agis –   Împușcătura din somn Citeşte

Un pensiero dantesco assolutamente attuale

Chiunque ragiona in modo così ripugnante da credere che il Citeşte

ALTE NOI POEME

LA UMBRA UNEI STRANII MELANCOLII   Pe bătrânica Veta a lui Buță Citeşte

Dante Maffia, Per Craiova... poeme

DANTE MAFFIA   Per Craiova*·   Ce e iubirea   Au încercat să ne învețe Ce e Citeşte

Disidenţă vs. rezistenţă prin cultură

disidenţă vs. rezistenţă prin cultură Notă: Repropun aici o intervenție la un Citeşte

Davide Rondoni Mișcarea poeziei, o lungă adnotare despre Dante

Davide Rondoni   Mișcarea poeziei, o lungă adnotare despre Dante Nostalgia mișcării   Commedia Citeşte

Alte noi poeme

  Săgeata lui Zenon   L-am întâlnit pe Kafka în miez de Citeşte

Un cinefil desuet: ispita anacronismului

În ciuda multor evidențe din îndeletnicirile mele de-a lungul unei Citeşte

Giuseppe Ungaretti Poesie / Poezii

  Poesie tratte da Dialogo 1966-1968   Poeme din volumul „Dialog” 1966-1968 È ora famelică   Strappati Citeşte

UN MAGNAT ÎN SLUBA COMUNITĂȚII

  Blog/Notes   George Popescu   UN MAGNAT ÎN SLUBA COMUNITĂȚII   (Un model terapeutic pentru maladiile Citeşte

Noi poeme noi

  Horrendus mundus   Nu mai alerga. Oprește-te, Lume: alertă de-acum și prea hazardată, Citeşte

Vittorio Sereni despre Salinas òi Celan

Vittorio Sereni   UN DINCOLO DE POEZIE*   (P. Salinas –  P. Celan)   Înainte de Citeşte

George Popescu

e se tremo è perché sento   e se tremo è perché Citeşte

Itaca

Itaca – la deviazione dall’equivoco? Una ipotesi di lettura poetica di Citeşte

Dorin Teodorescu: un model de cărturar uitat

29 April 2020
Autor

Îi spuneam Mike. Sau mai pe româneşte şi nu fără o uşoară doză de alint… Miki.

Dorin Teodorescu, căci de el este vorba, abia împlinise 23 de ani când, în noiembrie din îndepărtatul 1968, sosea la Craiova, re-repartizat (îi fusese sustras prin nişte trucaje cabaliste repartiţia pe merit la Institutul „G. Călinescu” al Academiei Române) ca asistent la Facultatea de Filologie a abia înfiinţatei Universităţi craiovene. Cum ne cunoscusem la o chermeză literară bucureşteană cu un an înainte, am devenit imediat prieteni, el diriguitor al seminariilor de literatură ale marelui nostru profesor Alexandru Piru, eu student în al treilea an, dar amândoi deja binişor atinşi de „boala” literaturii.

Mic de stat (de unde şi bonomul apelativ pe care taman înaltul, tot la stat, Eugen Negrici i-l inventase), de un calm şi de o bonomie tipic ardeleneşti, de unde provenea, impunea respect şi stimă necondiţionate prin întinderea cunoştinţelor sale din varii domenii culturale, anticanonice ca orientare, din moment ce îi citea, cu un neobişnuit simţ disociativ, pe Camus, pe Sartre, pe Lacan şi pe Paul Ricoeur, ca să nu mai vorbesc de clasici, antici şi moderni.

Cu acces la limbile de circulaţie, la seminarii şi, fireşte, cum o dovedesc cronicile sale literare găzduite în paginile revistei „Ramuri” din iniţiativa profesorului Al. Piru, era un cititor fervent şi avizat al clasicilor noştri (de la Eminescu şi Maiorescu la E. Lovinescu, Blaga, Arghezi şi Ion Barbu) ca şi al tinerilor, atunci, protagonişti ai generaţiei şaizeciste (cu Nichita şi Sorescu în prim-plan). Teza sa de doctorat, obţinută în 1977, sub conducerea marelui critic şi teoretician timişorean Eugen Todoran, a apărut, un an mai târziu, cu titlul „Opera poetică a lui Ion Barbu”, o abordare hermeneutică novatoare încununată cu un premiu al Uniunii Scriitorilor.

Un accident cerebral, pe cât de neaşteptat pentru cineva dotat cu un exemplar simţ al cumpătării, i-a blocat, nemilos, la doar 36 de ani, drumul de cărturar promis unei excelenţe indubitabile. Avea să supravieţuiască, sub povara nefastei maladii şi în grija îndureratei şi sacrificialei familii, cu rare semne de atenţie din partea câtorva prieteni, până în ziua de 10 septembrie 2000 când, la vârsta de 55 de ani, îl conducem pe ultimul drum într-un cimitir arondat nemeritatului anonimat din Târgu-Jiu.

Îmi amintesc ultima noastră întâlnire, ale cărei circumstanţe mă vor urmări toată viaţa. Îl vizitasem în apartamentul său din fostul cartier „1 Mai”, panicat de posibila mea incapacitate de reacţie la condiţia sa precară, fizică şi intelectuală, cu gândul asumat de a-l determina să-şi adune studii publicate sau păstrate prin caietele sale de note şi de proiecte nefinisate într-un volum. Asta ar fi condus la primirea sa în Uniunea Scriitorilor (condiţia era, atunci ca şi acum, două cărţi de autor) şi, în consecinţă, beneficiul deplin meritat al unui supliment la modesta sa pensie de stat.

Nu m-a surprins, în ciuda insistenţelor mele, reticenţa sa în numele unei exigenţe care îi era atât de proprie. Totuşi, demersul acesta avea să se realizeze, dar abia după 1990 şi cu concursul generos al regretatului Bucur Demetrian, el însuşi poet şi critic cu indiscutabile dote, probabil unicul său discipol. Întâlnirea pe care o evocam s-a petrecut într-o dimineaţă la vechiul sediu al revistei „Ramuri”, într-o zi de mai, luna sa nativă, prin 1987. Cu mişcări marcate de tumefierile bolii, dar cu judecata minţii sănătoase atât de ştiute mie, am tăifăsuit câteva ceasuri, în redacţie şi, mai apoi, pe drumul anevoios spre locuinţa sa îndepărtată. M-a uimit tenacitatea cu care îşi disimula suferinţa: etala un optimism menit, mi s-a părut, să mă liniştească.

Îmi revine mereu în memorie figura acestui cărturar – şi al Craiovei – şi îmi e cu neputinţă să mă sustrag, prin raportare şi la el, animozităţii ce mă bântuie până la derută şi care e alimentată de tabloul dureros de jalnic al unor intelectuali de azi, îndeosebi din mediul academic, ale căror prestaţii, profesionale şi publice, sunt mai mult de regretabile.

Nu încape îndoială, suntem martorii unei alte lumi, în care mondenitatea a invadat şi teritorii cândva aerisite (cu toate păcatele ştiute ale vechiului sistem) şi a permis ca locul modelelor, adevărate şi operante în formarea tinerilor, să fie ocupate de figuri aplatizate, afişat şi asumat cameleonice, într-o aprigă goană după o vizibilitate mai degrabă nemeritată.

 

18 aprilie 2016

Arhiva

April 2020
M T W T F S S
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930