Claudia Mandi: cronică plastică

Claudia Mandi: În-chipu(i)ri cromatice în resuscitarea artistică a romanității antice (Repere revelatorii Citeşte

Milo De Angelis

Milo De Angelis Dalla raccolta „Alta sorveglianza” /   Din culegerea „Înaltă supraveghere”   „Surâse, Citeşte

Mario Costantini, Ploaia

Ploaia   Ascultă ploaia cade în șiroaie   Pământu-i pregătit și-i de trebuință   Cât asfalt totuși și cât Citeşte

“Bucătăresele” lui Lenin

Restitui aici un articol publicat cu exact 21 de ani Citeşte

Mihai Șora - Dialogul generalizat sau încercare de a raționaliza i-realul

Dacă veritabilul act filosofic nu e (pro­babil) sinuciderea, cum cutezase Citeşte

Al. Piru - Portret al criticului la maturitate

Nu e, cred, nici cald, nici frig în imediata vecinătate Citeşte

Vinizio Verzieri

Poezia nu e o rânduire de versuri cu cuvinte uzate în Citeşte

Despărţirea de Doinaş

Notă: articol apărut în revista „Ramuri” la 26 mai 2002 Când Citeşte

Italo Calvino Sfidarea labirintului

Sfidarea labirintului[i] De la revoluţia industrială, filosofi, literatură, artă au Citeşte

Brâncuşi şi Montale: o întâlnire dantescă

Am descoperit, cu aproape trei decenii în urmă, un articol Citeşte

Întâlniri indimenticabile

B.  Doi prieteni dragi, el, Andrea Santurbano, italian, ea, Citeşte

Întâlniri indimenticabile

B.  Doi prieteni dragi, el, Andrea Santurbano, italian, ea, Citeşte

Cesare Pavese: Cântec

Cesare Pavese   ”Un sat înseamnă a nu fi singuri, a ști Citeşte

Angelo Sagnelli: ”Poetul ca un monah desculț în orașele goale”

Anna Manna: ”Poetul ca un monah desculț în orașele goale” (Interviu Citeşte

Nadia Cavalera: Ultra-experimentalism sau poetica nonsensului apocaliptic

Ultra-experimentalism sau poetica nonsensului apocaliptic   Cu câteva luni în urmă, am Citeşte

«Cealaltă Ană» sau Marile Răni ale Poeziei

Destinul poetic al Anei Blandiana, oricât ar părea lipsit de Citeşte

Cântec de trecut muntele

în amintirea lui Patrel Berceanu   ajunsesem unde nu trebuia: pe drumul pe Citeşte

Fernando di Nicola: Ars duplicandi

Prima, la grazia, poi la forza, dopo la fioritura, ecco, il Citeşte

Cesare Segre VISUL EN ABYME ÎN GENIU PUSTIU

Faptul că juvenilul dar postumul Geniu pustiu al lui Eminescu, Citeşte

Piero Bigongiari CONCENTRARE EXTENSIVA LA EMINESCU

Ce mi-i vremea când de veacuri  Stele-mi scânteie pe lacuri... Citeşte

Patrizia Boi – literatura la feminin

30 April 2020
Autor

 

 

Prezentare şi traducere de

George Popescu

 

 

Patrizia Boi e o ingineră născută la Roma din părinţi originari din Sardegna. O ingineră care lucrează, la Roma, în proiectare de căi ferate, în recluziunea unui birou, cu colegi, în general, opaci faţă de preocupările sale literare. Am cunoscut-o pe Patrizia, la sfârşitul lui 2007, chiar la Roma, într-un autocar ce urma să mă ducă la un congres internaţional dedicat marelui scriitor şi cineast Alberto Bevilacqua, într-o localitate de pe malul Adriaticii unde mai fusesem invitat în mai multe rânduri. În semiobscuritatea autocarului, o femeie frumoasă mă abordează direct („ Sei il professor Popescu?…”), îmi spune că va trebui să fac pe ghidul până la destinaţie, fiindcă ea nu mai fusese niciodată pe acel traseu.

Am ajuns, întâi la Pescara, de unde, cu maşina unui profesor prieten al meu, am pornit spre Penne, locul unde o săptămână urma să participăm împreună la acel congres. Au urmat, cum se întâmplă în astfel de ocazii, discuţii, organizate şi, mai ales, amicale, între invitaţi, scriitori, critici literari, dascăli universitari din toată lumea. Patrizia Boi îmi mărturisea că, dată fiindu-i profesiunea, s-a decis relativ târziu pentru pasul spre creaţia literară. A publicat, mai întâi, poezii în diverse reviste, mai ales cu profil feminist, apoi, în 2006. debutează cu romanul Donne allo specchio („Femei în oglindă”), cu care atrage atenţia mediilor literare şi care se bucură de o bună primire din partea criticilor şi a publicului. Interesant e că tirajul se epuizează rapid, graţie şi unor iniţiative promoţionale în care autoarea probează admirabile valenţe. Generoasă până la altruism, dotată şi cu un distinct spirit civic, Patrizia Boi a iniţiat şi acţiuni de caritate, între care un proiect pentru alfabetizarea femeilor din Turcia investind fondurile rezultate din vânzarea romanului său.

Publicăm mai jos câteva dintre poemele sale risipite prin paginile revistelor, cu sentimentul că ne achităm nu doar de o promisiune făcută autoarei, ci şi pentru a o pune în contact cu cititorul român, faţă de cultura căruia ea îmi confirma un interes promiţător. Versurile sale, de o simplitate dezarmantă, scrise în directă priză cu stări sufleteşti intersectate de nostalgie şi de un abia perceptibil sentiment al dezolării, se reîmplinesc, apoi, în volute unei cadenţe ce nu ignoră endecasilabul, tematic în aperturi marcate de un accentuat gust al cosmicului.

 

I

 

Am accese de tuse

în noaptea tăcută

sosesc horcăiri

ale unei vieţi furtunoase

par atât de aproape

de camera mea

că m-apucă înfrigurarea

la distanţă

asemenea unei adieri

ce scapă acestei vieţi

ca şi când foarte curând

s-ar fi sfârşit

repede-mi dau seama

cu teribilă spaimă

că-n glasul acela

s-a stins iubirea.

 

II

 

Unde eşti iubire de-o noapte

Bărbatul dulce şi sălbatic

înveşmântat în piele

de-atingerea lunii

de sărutări de stele?

Unde mă duci

cu mângâierile tale

cu ochii tăi de vis?

Lasă-mă să intru în liniştea ta

topeşte-mă în sângele tău

lasă-mă să beau roua iubirii tale.

 

III

 

Cenuşiu s-a făcut

cerul

ploaia îmi biciuieşte

sufletul

sunt lacrimile mele

totul e negru

fără tine.

Neţărmurita bucurie

trăită

privirile noastre

fugare

cuvintele tale

convingătoare

totul

fără de noimă

într-o clipă

risipită

fugară

răpusă

de parcă iubirea

noastră

a dispărut.

 

IV

 

Ramuri învălmăşite

îmbrăţişări de umbre

suspine de glasuri

nevinovate sug

picurul tenebrelor

fără de leac

al catastrofelor.

 

VI

 

Am băut nopţi de lumină

pe albe coline

am căutat roiuri de licurici

în verile lâncede

m-am căţărat

pe curcubeie de pace

spre a scăpa de războaie

am auzit zgomotul pietrelor

aruncate jucăuş în râu

te-am aşteptat milenii

doar pentru mâinile tale calde.

 

 

I.

 

Am auzit o cioară

ce-a croncănit în noapte

am urcat pe o cometă

şi-am desenat noi ceruri.

Am ajuns pe lună

şi mă bâţâi prin veacuri.

 

II

 

Am intrat într-o pădure

împodobită de stele

 

cu ceruri fără zări

şi luni aurite

în vraja liniştii

de suflete pierdute

în ecoul unui lac

bătrân ca timpul.

 

III

 

Am traversat primăveri

pline de sori veştezi

am hoinărit prin galaxiile

locuite de zmei

m-am prefăcut în fluture

cu aripile cromate

de vise dispărute

prin spuma valurilor.

Te văd spiriduş azur

surâzând fără surâs

cu privirea-ţi de şoim.

 

V

 

Văd umbra unui peregrin

ce mă târăşte

printre dune înfocate

unde uimitoarea-apă e-ngropată

în nesfârşite abisuri.

Şi pe neaşteptate pierd urmele

şi rătăcită mă trezesc

într-o răscruce

de pânze destrămate.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arhiva

April 2020
M T W T F S S
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930