MARTA VESPA

Marta Vespa (ITALIA)   da Il penultimo treno della sera, NOR editore, Citeşte

FRANCESCO DE GIROLAMO

Francesco De Girolamo curățat de amăgiri, într-o fragilă durere ca atunci Citeşte

ROBERTO PAZZI - POEZII / POESIE

ROBERTO PAZZI   Veșnic în așteptarea fericirii     Scriitor prolific și foarte activ, nu Citeşte

FRANCESCO MUZZIOLI

FRANCESCO MUZZIOLI     Nato a Roma nel 1949. Si è laureato in Citeşte

Per Eugenia Serafini

Sguardo a Oriente Piccolo omaggio a Eugenia Serafini   La tigre bianca   Non l’ho Citeşte

ENZO SANTESE

ENZO SANTESE   FESTA SARA’ - Risorgerà forse la corolla dei girasoli ormai la luce Citeşte

ROBERTO PAZZI

Roberto Pazzi Poeme din O ZI FĂRĂ SEARĂ Cu o introducere și Citeşte

MARCO PALLADINI

MARCO PALLADINI     Nato a Roma, scrittore e poeta attivo dagli anni Citeşte

PAOLO GUZZI, POESIE - POEZII

PAOLO GUZZI   Paolo Guzzi, nato a Roma (1940). Vive a Roma Citeşte

MICHELE FIANCO Nel magma di una irrecusabile intimità

MICHELE FIANCO         Nato a Roma nel 1968. Si occupa di comunicazione istituzionale Citeşte

SANDRO SPROCCATI

SANDRO SPROCCATI         Nato a Ferrara nel 1954; è un poeta, teorico Citeşte

Franco Falasca

Franco Falasca 9 October 2020 Autor George Popescu FRANCO FALASCA   L’arcano rispecchiarsi del linguaggio in Citeşte

Franco Fallasca

FRANCO FALLASCA   L’arcano rispecchiarsi del linguaggio in sé stesso     Nato a Civita Citeşte

Claudia Mandi: cronică plastică

Claudia Mandi: În-chipu(i)ri cromatice în resuscitarea artistică a romanității antice (Repere revelatorii Citeşte

Milo De Angelis

Milo De Angelis Dalla raccolta „Alta sorveglianza” /   Din culegerea „Înaltă supraveghere”   „Surâse, Citeşte

Mario Costantini, Ploaia

Ploaia   Ascultă ploaia cade în șiroaie   Pământu-i pregătit și-i de trebuință   Cât asfalt totuși și cât Citeşte

“Bucătăresele” lui Lenin

Restitui aici un articol publicat cu exact 21 de ani Citeşte

Mihai Șora - Dialogul generalizat sau încercare de a raționaliza i-realul

Dacă veritabilul act filosofic nu e (pro­babil) sinuciderea, cum cutezase Citeşte

Al. Piru - Portret al criticului la maturitate

Nu e, cred, nici cald, nici frig în imediata vecinătate Citeşte

Vinizio Verzieri

Poezia nu e o rânduire de versuri cu cuvinte uzate în Citeşte

“Bucătăresele” lui Lenin

31 May 2020
Autor

Restitui aici un articol publicat cu exact 21 de ani în urmă. Și o fac din două motive, ambele sustenabile în contextul actualității, schimbate într-o mare măsură, dar asediată de alte numeroase insidii, acționând parcă asemenea unor profeții ori „blesteme” cum le-ar spune preacuvincioșii noștri de serviciu. Las` că unii chiar și… nebotezați, dar obișnuiți să dea în seama Domnului numai păcatele celorlalți. Și cărora, nu întâmplător, le trec drept…păstori: politici ori doar „autorități”, din care scoate capul din neatenția din jur autoritarismul cel mai gregar. Motivul, așadar, nu e doar al unei actualități jenante (puțin spus), ci și al unei tendințe de aplatizare a vieții cotidiene cam de pretutindeni, pe care, în ciuda optimismelor fardate, nu poate fi negată. Mai ales după acest crunt, coșmaresc în orice caz, examen al unei pandemii „epocale” ale cărei consecințe rămân deocamdată doar la îndemâna atâtor falși profeți. Și dacă tot vorbim în termeni de profeții, cea a nechibzuitului Lenin, departe de a se fi adeverit, și-a potențat terifiantul conținut până spre o legitate, cel puțin în câmpul politicului, dacă nu și în cele adiacente. Faptul că „bucătăresele” și-au mai schimbat, cu timpul, nu doar ,„meseria”, ci mai ales și sexul, nu doar că nu modifică ceva, ci, dimpotrivă, sporește gregarul din societate, sfârșind uneori chiar prin a-i conferi un fel de legitimitate. O normalitate adică, în numele căreia se pălăvrăgește din amvon ori de la tribune fie și în limitele impuse ale… izolării. Iată, mai jos, articolul din octombrie 1999:

 

 

Un raport recent al ONU avertizează asupra unui fenomen îngrijorător în curs de desfăşurare în aproape tot perimetrul fostului “lagăr roşu”: accentuarea sărăciei şi acutizarea nesiguranţei, pe fondul cărora sinuciderile, alcoolismul şi bolile depresive (cu accent pe resuscitarea poliemelitei şi a TBC-ului) au devenit monedă curentă. Potrivit acestui raport, durata medie de viaţă – ca indicator elocvent al nivelului de viaţă – a scăzut simţitor în majoritatea ţărilor fost comuniste (..).

Nu ne propunem să analizăm statistic datele furnizate de ONU, ci doar să semnalăm un paradox, fie el şi aparent, cu atât mai mult cu îl trăim pe pielea noastră: democraţia şi libertatea au un preţ costisitor pentru majoritatea populaţiei din ţările din Est. Dezrobirea de regimuri totalitare, trecerea la sisteme democratice, câştigarea unor drepturi mult râvnite, economia de piaţă. eliberarea mass media de sub tutela controlului ideologic n-au însemnat, automat, şi ameliorarea condiţiilor de viaţă.

Cum s-a tot scris și evidențiat apropo de tema în discuţie, socialismul real n-a reuşit să construiască “omul nou” (visul nebun al lui Ceauşescu), dar capitalismul (sălbatic ori “civilizat”) năruie efectiv pofta de viaţă a multor oameni care n-au nici măcar vârsta potrivită spre a fi consideraţi definitiv bătrâni.

Lenin, marele “făurar”, teoretiza, la începutul comunismului de el visat, că o bucătăreasă ar trebuie să devină capabilă să conducă …Statul. Ca reprezentantă, desigur, a celei mai curate “pături” sociale. Şi, la urma urmei, Lenin poate să doarmă liniştit, îmbălsămat în Mausoleul lui din Kremlin, fiindcă bucătărese chiar au ajuns să conducă, dacă nu state, atunci cel puţin instituţii şi chiar academii. În schimb, are dreptul şi la puţin …zâmbet, cât timp capitalismul (cel pe care îl construim şi noi) a reuşit în timp record să facă invers: să transforme un academician (tot la Moscova) într-un “bursier” negru, adică unul care cumpără ţigări la mâna a doua pentru a le revinde la un preţ mai bun.

Nici nu e de mirare, fiindcă, în majoritatea ţărilor din Est, “piaţa neagră” reprezintă cam între 30 şi 50 la sută din economie. Dar mai există un pericol şi mai mare: creşterea mortalităţii în unele ţări foste sovietice, urmate îndeaproape de România şi Bulgaria, sporeşte riscul unei diminuări a populaţiei atât de mult, încât, pe termen lung, însăşi existenţa lor ca naţiuni e pusă în discuţie.

 

  1. S.

 

Nu cred că mai interesează pe cineva acum veridicitatea constatărilor ONU, măcar fie și pentru că avertismentele s-au modificat și nu neapărat în bine, iar consecințele unei globalizări gândite în vreo kermeză de lux a unor amanți de Putere cu orice preț și risc și-au arătat acum, în ultimele luni, o parte, de nu cumva mai mult, din proiectul lor „strategic”: un deslușit și neliniștit vae victis cu care vechii romani, în plin elan de înstăpânire a Lumii, îl adresau, cu un fals gust al milei, supușilor lor. Un fel de a spune ca în aceste zile că, oricât de multe și nefericite crize și pandemii trăim, un adevăr mai mult decât proorocit, ci împlinit, este că bogații devin mai bogați, iar săracii tot mai…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arhiva

May 2020
M T W T F S S
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031